| = recomand | silvia caloianu [29.Jun.09 08:33] |
| ce bine ai prins in acest poem o stare care, probabil, ne obsedeaza pe mai multi: "ai dori să nu mai vezi nicio imagine de-a ta pe nicio fereastră, în nicio ramă în mintea nicicui". am tresarit - adanc, in mine - si aici: "nu este vara ta asta / dar...". te vad schimbata, parca, Ela, mai "gasita in tine insati", in scrisul tau. | |
| = special! | Burlacu Ioan [29.Jun.09 08:56] |
| -Doar "o singură", doar "o",.."o singură imagine", "o singură autostradă" prefigurează cred, (ca o reducerea până la firul de grâu) și ne poartă de fapt spre cunoaștere, spre abandonarea de sine înspre "o singură deltă posibilă" ce vine să depună o anamneză comună parcă unui mit androgin. Imaginile simbol și esențializările dau consistență acestui poem (născut și nu făcut) dintr-o stare foarte specială și umană totodată! | |
| = o singură mare | Carmen-Manuela Macelaru [29.Jun.09 09:05] |
| și dacă se poate doar marea ta, personală. versurile: și ai dori să existe o singură ieșire spre mare un loc provizoriu prin care viața trece, trece pun pe diafilm imaginea unui ponton-viață, mi-a amintit de poemul digul, a lui paler. nu este vara mea asta, poate cealaltă, poate niciuna. mcm | |
| = da... | ioana matei [29.Jun.09 10:02] |
| un poem de o frumusețe stranie...ce umple spațiul cu prezența deschiderii închisului...aici cuvintele ating...cu delicatețea ființării... | |
| = . | Negru Valentina [29.Jun.09 09:26] |
| se învârt în minte versurile acestea: " rochia alunecă pe lângă corp, o singură mișcare dacă ai face ai fi trena ultimului vapor către niciunde ". mi se pare că redă o stare de prăpastie,de pericol. apoi,imaginea e fantastică. Cu bine, NV. | |
| = sa ne retragem in locuintele lacustre | eugen LOVIN [29.Jun.09 11:30] |
| uneoiri sa te retragi in tine pe un ponton care face legatura dintre pamant si apa dintre realitate si sine-interior, precum "locuintele lacustre"... "pe cat esti de departe, pe atat esti mai aproape" | |
| = mers nesigur pe linia verde a vietii | Ionut Caragea [29.Jun.09 14:43] |
| imi place imaginea acelui vapor si a acelui ponton pe care calci nesigura, sunt multiple valentele cuvintelor, lasa loc de interpretari si asta e foarte bine as zice. imi place si ultima strofa in care cerul nu te striveste azi, in care rochia aluneca pe langa corp. nostalgie, romantism si fatalitate pe un fundal al amintirilor, textul miroase a frumos. numai bine. | |
| = vara cealaltă, de est | Vad Guzun [29.Jun.09 20:13] |
| Am remarcat: ai dori să existe o singură ieșire spre mare/o singura deltă posibilă/a numelor îndoliate din naștere... ai dori să fii liniștea din lanul de grâu, la marginea singurei autostrăzi/care trece doar pe pământul tău, acolo respirația îți este/calmă sub norii aducători de furtună/nu este vara ta asta, dar coacerea ei este mai bună/decât orice așteptare în van... o singură mișcare dacă ai face/ai fi trena ultimului vapor către niciunde/și vara cealaltă ar purta numele tău... sunt esența unui poem în culoarea spicelor coapte, care se întinde lent, dar sigur între prezent și viitor și care, în pofida ezitării, a nesiguranței pășitului pe ponton, te lasă cu satisfacția gândului că ai putea fi măcar un accesoriu al vaporului spre vara de est... sau către niciunde. Elaborat, convingător, expresiv. | |
| = vara ce poarta un nume... | Vali Nițu [30.Jun.09 15:31] |
| sunt atat de multe iesiri spre marea fiecaruia dintre noi. Trecut, citit, placut. Un gand, alt VAL | |
| = Foarte frumos | Alexandru Mărchidan [01.Jul.09 10:31] |
| Sunt bucuros că am citi un poem bun astăzi! | |
| = Gura Portitei | serban georgescu? [06.Jul.09 16:57] |
| pamant, apa, pontoane, uitare uite vezi, asa imi imaginez eu Gura Portitei si de-aia ma duc acolo na! | |
| = multumesc | Ela Victoria Luca [09.Jul.09 08:37] |
| silvia, sper sa fie un bun vant al schimbarii, pesemne indepartarile si retragerea din lumile vechi ne intorc la noi insine. ion, uneori fiecare lucru pe langa care trecem ne vorbeste. sau parca dintr-o data incepem sa vedem cu adevarat dincolo de simboluri. carmen, nu stiu care este vara mea sau viata mea, dar marea mea sigur stiu ca imi ramane, indiferent de ponton si de distante-apropieri. vaporul nu asteapta prea mult. ioana, straniu ca o dragoste netraita sau ca o fiinta neintamplatapana la capat. eugen, m-as retrage intr-o astfel de lume, unde numai apele fac drum si numai cerul da sens. e necesar doar un acoperis. rezistent la furtuni, desigur. ionut, ca o pelicula totul aici, iar in ultima strofa se deruleaza lent, parca sa nu lase femeia sa alunece, nici rochia, nici sa devina trena ultimului vapor. vad, suntem mici accesorii ale lucrurilor din viata asta, suntem prelungirile ei minuscule, doar noi ne impaunam ca si cum am fi grandiosi, mareti. o, nu, suntem fiecare o trena, o manusa, o bareta, un chipiu, un buton, o bratara samd. si mergem spre niciunde, cum de acolo venim. vali, vara poarta numele strigat cel mai ades in gandurile noastre. si nu ne apartine, cum nu ne apartine nici bratul apelor dulci, nici matca marii. alexandru, frumusetea este a locurilor, a lucrurilor, noi doar o vedem/primim sau nu. serban, cand ajungi acolo, aminteste-ti si de mine o secunda. si deschide bratele cat orizontul sidefiu. multumesc frumos tuturor, ela | |
| = Îmi pare | Alexandru Mărchidan [13.Jul.09 14:16] |
| Îmi pare a fi un text bun, însă un film făcut din scurtmetraje - comparativ cu poemul despre mamă. Aș înlocui unele cuvinte ("ignorată și ignorabilă"), dar sunt subiectiv; nu este vorba de chestiuni majore. Pe de altă parte unele versuri sunt cam lungi, cu multe determinative. Per ansamblu mi-a plăcut. | |
| = alexandru | Ela Victoria Luca [14.Jul.09 18:11] |
| da, este cumva din cadre-cadre. nu, nu pot elimina ignorata si ignorabila de colo, fiindca asa e constructia in jurul acestora. multam, ela | |