| = multumesc pentru lectura | Iakab Cornelia Claudia [12.Jun.09 01:04] |
| imaginea luminilor orasului in intuneric devine prin miscarea din interior, scufundare, absolut magica. si nu ramane doar atat, de la marele spatiul la interiorul sufletesc trecand ajungi la mesajul profund. | |
| = . | nica mădălina [12.Jun.09 01:30] |
| ca-ntr-un trandafir imi suna in plus. mai ales ca textul e scurt si mai are o comparatie. mai ales ca e in discordanta, ca nota imagistica, cu frustul din rest. as opta deci pentru pastrarea doar a catargului in vartej ca element de corespondenta. | |
| = deasupra... | ioana matei [12.Jun.09 09:29] |
| scufundării în întuneric rămâne *ceva*:...lumina...trăitoare în inima clipei (proiecție a eternului în *acum*) și uitată în...lumină...frumoasă și delicată rostire de sine, Ioana! | |
| = * | Marius Surleac [12.Jun.09 10:44] |
| Tabloul descris e unul plăcut, relaxarea temporală e ok însă "clipocesc" nu prea merge cu "vîrtej" - sunt cam opuse ca sens și cade greu per total. De asemenea, întârzierea din "bula de lumină/cândva" mi se pare un pic forțată - merge în cazul opririi timpului de ex., iar "am tot timpul din lume" pare să susțină acest lucru dacă e folosit în acest sens. Per total, faină atmosfera creată. Nice. | |
| = placut | Ioana Geier [12.Jun.09 10:52] |
| Axat pe sugestie, poemul creaza o stare deosebita de liniste, de impacare a lumilor, nu intunericul, ci lumina fiind dominanta: "se sparge o bula de lumina/ candva o sa ajunga la mine". Tenta de pozitivism este in acord cu poezia germana actuala si o gasesc benefica pentru mine, ca cititor. Cu placerea lecturii, JO | |
| = părere | Mihai Constantin [12.Jun.09 10:58] |
| eu aș scoate ca un catarg, e o imagine pe care o vizualizez greu și are accente prea solemne. aș lăsa aia cu mestecatul cu lingurița ca într-un trandafir. parcă are un aer mai confesiv, mai restrâns, mai de interior. | |
| = exista | GHERMAN ADRIAN [12.Jun.09 12:05] |
| poezie in special aici "mestec în cafea cu lingurița încet" si "am tot timpul din lume" insa e pusa alandala. afunda suna mai delicat decat scufunda fara "în vîrtej" fara "ca-ntr-un trandafir" "pe oasele de pește" nu le vad rostul in final: cam incurcate ultimele doua versuri. O poezie chinuita. | |
| = ioana geacar | Nache Mamier Angela [12.Jun.09 12:08] |
| corpul poemului exista ,vivant,nu are nevoie sa se mai adauge ,il se suffit à lui-même un poem care dicteaza lectorului respiratia cu care trebuie sa fie citit caci sensul ,sunetele,linistea fac un singur corp comun sensul poate fi schimbat în functie de felul în care pronuntam ,cu ce intonatii "ca într-un trandafir" este "catargul" acestui poem cu sclipiri sobre de haiku singurul cuvânt pe care nu-l percep la fel de bine:clipocesc | |
| = Re | Ioana Geacăr [13.Jun.09 01:07] |
| Claudia, interpretarea ta e foarte sensibilă, aproape atingi inefabilul plonjând în cuvinte, reconstruiești emoția. Mădălina, Marius, Mihai, aveți dreptate. Dar cel mai greu e să muți niște cuvinte pe un spațiu așa mic. Mâine repar catargul și-l arunc în mare, am tot timpul. Ioana Matei, mulțumesc pentru compania ta luminoasă. Ioana Geier, ce-ar fi să ne scrii niște eseuri despre poezia germană de azi cu bogate citate? Ar fi grozav pentru noi toți. Gherman Adrian, ce cauți pe aici? Salut voios! Păi nu știai că poezia se naște din chin? Și e imperfectă? Angela, mă bucur să te revăd, partea aceea îmi place și mie. Îi mulțumesc Zeului meu personal care-mi șoptește încă versuri din astea ! | |
| = Imagine | Liviu-Ioan Muresan [13.Jun.09 22:34] |
| inedită a orașului pe înnoptare. Cred că e chiar bine realizată și estetică acea comparație a luminilor stinse în vîrtej ca un catarg ce se scufundă în noapte. În final, speranța dimineții. LIM. | |
| = semn.. | Petruț Pârvescu [15.Jun.09 21:29] |
| Ioana, paca Targoviste!? un oras intreg pe terasa ta. text, mesaj, lirism... am citit cu placere! | |