| = Același stil... | Rodean Stefan-Cornel [07.Jun.09 15:21] |
| Anca, sper să nu te confund, cred că am mai citit ceva, în același stil, scris de tine. Ai o sensibilitate și o profunzime a analizei deosebite, iar stilul respectiv ți se potrivește perfect! Mă grăbesc să scriu comentariul deși risc, s-ar putea ca "nume mari" de pe site să contrazică tot ce am spus eu, dar insist în a-mi spune părerea ca simplu cititor al gândurilor tale, neinfluențat de altcineva. Mie mi-a plăcut foarte mult tot textul, fiecare rând (sau vers?) în parte, dar și ansamblul poemului, care este foarte bine gândit și structurat. Nu mi-a plăcut, în schimb titlul. Păi, după atâta poezie și sensibilitate, după atâta introspecție în sufletul uman, după atâtea întrebări existențiale ș.a.m.d., titlul tău pare un extras dintr-un proces verbal al unui agent de poliție, dintr-un rechizitoriu al unui procuror D.N.A., s-au dintr-un reportaj la știrile de la ora 5. Repet, textul mi se pare deosebit de bun, dar, în opinia mea, nu se potrivește deloc cu titlul. Cu deosebită simpatie, sper că nu te-am supărat, Cornel | |
| = Absolut deloc | Anca Zubascu [07.Jun.09 15:24] |
| Cum să mă supăr_ Mulțumesc mult de trecere. Sunt încântată că v-ați amintit de ceea ce ați mai citit la mine în pagină. Titlul chiar așa se voia - crud și comun. Pentru că la urma urmei nu e nimc special în situația asta. Suntem oameni și ni se întâplă aceleași lucruri, împărțim aceleași mărunte drame. Vă mai aștept. | |
| = eu zic | ștefan ciobanu [07.Jun.09 15:31] |
| ca si domnul cornel, si sa nu fie cu suparare, ca titlu nu e potrivit cu poezia. tonul poeziei este unul grav, care se mentine pe tot parcursul ei. si bine face. titlul este prea lung, aici as vedea un titlu scurt si percutant. strofa a doua are un iz aparte. mai putin acel cu mila si usurare, prea explici.numai bine | |
| = Nu știu | Anca Zubascu [07.Jun.09 15:35] |
| Din moment ce deja sunt două voci care îmi spun asta îmi e clar că nu m-am gândit bine. Dar ăsta e primul lucru la care m-am gândit. Ceva așa, comun, stereotip, ca și ceea ce spune textul O să mă gândesc la altul dar nu știu. De obicei după ce scriu ceva rămâne scris. Parcă e un blocaj care nu mai îmi dă voie să modific. Mulțumesc de trecere amândoura înseamnă mult pentr mine. Sugestii, critici constructive, toate sunt bine venite. Am nevoie de așa ceva. AZ | |
| = prima strofa | GHERMAN ADRIAN [07.Jun.09 16:16] |
| nostima (chiar am ras). Nu stiu daca ai avut intentia reliefarii acestui aspect. Vad ca lumea a observat doar gravitatea discursului. | |
| = Optativul unei întrebări nepuse | Călin Sămărghițan [07.Jun.09 16:34] |
| O poezie a înstrăinării, a alienării de o "proveniență nespecificată". A unui fel de acceptare apăsătoare a lucrurilor nespuse, ci doar înțelese din priviri, fără a mai fi nevoie de cuvinte. A unei depărtări impuse. A gesturilor reținute dar grăitoare. A unei opțiuni, chiar dacă aceasta e luată în contra inimii. Tensiunea stă în acel "ar fi vrut să întrebe ceva". Acolo este suspansul și totodată prăpastia. Sentimentele din care provine această poezie sunt contradictorii, nu pot fi specificate: răbdare și spaimă, milă și ușurare. Unghiul privirii auctoriale se scimbă mereu. "Scrierea sufletului" poate echivala cu acceptarea unui destin. O poezie care îți aduce, Anca Zubașcu, după o foarte bună serie de poezii, un nivel pentru care nu vei mai avea nevoie de aprobare la postare. | |
| = Mi-a placut. | emilia gunea [07.Jun.09 17:03] |
| Eu nu prea despic firul in patru si asta pentruca nu sunt o voce autorizata sa dea sfaturi, dar em impresii si mai ales o prima impresie in care am incredere ca ma reprezinta. Mie imi place poezia si spun doar in calitate de cititor obisnuit. Mi-a placut deosebit ideea ca iti scrii sufletul dupa dictare, exprima asa frumos atmosfera de familia de care te desprindeai... E ca o concluzie. | |
| = Răspuns | Anca Zubascu [07.Jun.09 17:56] |
| Adrian...nu am intenționat să scriu un text umoristic dar e bine că ți-a provocat o reacție. Mulțumesc. Călin Sămărghițan- Trecerea mă onorează precum și aprecierea. Sper să merit semnul de încredere. Mulțumesc. Emilia Gunea- Mulțumesc de popasul făcut la mine. Mă bucură la fel ca și faptul că această scriere v-a atras atenția. | |