| = Bianca, | Marinescu Victor [12.Aug.05 15:24] |
| intre noi mi-e sete daca ar seca marile, as sti cine-i de vina. dar nu-i bai, fiindca dorul de el te iarta. sper ca imaginea mi-a fost asa cum ai scris-o. multumesc pentru frumosul gasit aici | |
| = contrazicere | Lucian Mușet [12.Aug.05 15:41] |
| ba eu văd o frumoasă poveste :) sper să nu te superi pe afirmația mea; mi-a plăcut mult textul, ai adus în el inspirat și aerul tare al perseidelor. bravo! cu bine, | |
| = Victor, Lucian, poveste | Bianca Iulia Goean [12.Aug.05 16:34] |
| Victor, da... cam ma dor se reduc toate, si la unele nopti in care stelele devin cazatoare. eu iti multumesc de semn, si de modul in care ai rezonat acut. Lucian, cum as putea sa ma supar, poate ca vei gasi tu un fir in povestile acestea... ma bucur dc ti-a placut, azi-noapte l-am crezut un text ratat, am mai luat o data cuvintele la rost si... multumesc si tie de semn... drag, | |
| = perseide personale? | Andu Moldovean [12.Aug.05 19:14] |
| Intai ma surprinde ca autoarea a incadrat acest text la "personale" - si "jurnal" pe deasupra... ma rog, asta e. Text inspirat, cateva "impiedicari" ale inspiratiei pe care Bianca, deja pot paria pe aceast reflex al ei, le "carpeste" "iar acum chiar acum ascultam vântul vuindu-mi prin greieri valuri călcându-mi pe urme", prima strofa este suficienta si rotunda fara aceste doua versuri... parerea mea. Apoi referirea la perseide mi se pare pe de o parte mondena (ca tot ne traverseaza, nu?) pe de alta usor nelalocul ei in contextul unui poem, sunt multe fenomene astronomice care se petrec, chiar si acum chiar acum ca sa te citez Bianca si de care nici nu am pomeni ca nu ne-ar imai citi nimeni. Un poem in cinci versuri bune (primele desigur :-) pe care il salut. Cu drag, Bobadil. | |
| = Iertare, dar n-am putut rezista:) | carmen mihaela visalon [12.Aug.05 19:19] |
| Ai putea crede, ca-ti este sete de lumina. "incerc să privesc un astfel de cer/cu coada ochiul din luna/nu mai întreba drumul" c cu N. de la nisip | |
| = Bobadil, Carmen | Bianca Iulia Goean [12.Aug.05 22:20] |
| Andu, mmm ai tu niste intuitii... dar aici nu am carpit nimic (aici, si anume unde te-ai poticnit tu ;-)). Sa incep cu inceputul: este o pagina de jurnal, nu aveam cum sa nu ma iau cu ambele maini de Perseide, I can't help it, nu le-am vazut niciodata ca in noaptea trecuta, si dc e jurnal, mi-am permis. altfel, e drept, nu m-as fi incumetat la ceva atat de "moden", asa cum bine ai remarcat. prin urmare, da-mi voie sa=mi aduc aminte de noaptea asta! la vantul vuindu-mi in greieri nu renunt, mi-a spus mie cineva ca ii place ;-)) la celalalt vers... promit sa ma mai gandesc. Carmen, ar putea sa imi fie. imi este. Bianca. sa nu te abtii! :-) | |
| = Greieri | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Ei bine, citesc aici unul dintre cele mai frumoase versuri pe care le-am citit in ultima vreme: "iar acum chiar acum ascultam vântul vuindu-mi prin greieri" Superb, Bianca, de-a dreptul superb, in versul asta vad echilibrul poeziei tale, un echilibru in dezechilibru. Nu stiu cine ti-a zis ca-ti place dar acum stiu ca ti-am zis eu! :-))) | |
| = vantul in greieri | Bianca Iulia Goean [13.Aug.05 15:06] |
| Eddie, nu stiu ce vezi tu in versul asta, dar asa, uite chiar asa se lasa vantul cucerit si cazut o data cu stelele pe pamant, in iarba, in greieri. intr-o astfel de noapte. Ei, daca acum imi spui si tu ca iti place... :-)) Lasand gluma la o parte, uneori va fi, alteori nu. Multumesc, drag, | |
| = ploaie de stele | Balaban Constantin Valentin [13.Aug.05 15:51] |
| Când este vorba de dragoste, dorul este mai tot timpul acasă cu mâna pe telecomandă, drept pentru care distanțele mici sunt cele mai mari și invers. Și când spun distanțele mici mă refer la cele spațiale, și când spun distanțele mari mă refer la cele temporare și sufletești-raționale. Altfel cum ar putea să cadă o stea undeva între un mal și o mare, adică între noi, cum spui tu? Pe când, de adunat depărtările între cochilii, cred că lucrurile se petrec altfel, adică pe dos. :)) Despre valurile-vânturile, cred că sunt inseparabile forever and ever, deoarece unele sunt umbrele celorlalte. prietenesc, Costel | |
| = intre mal si mare | Bianca Iulia Goean [14.Aug.05 00:16] |
| Costel, nu stiu dc esti primul care s-a oprit la versul cu pricina, dar esti primul care lasa semn in acest sens... intre mal si mare nu este spatiu, decat ... de alt fel, si este ingrozitor de ingust, dar nu suficient cat sa nu se astearna rand pe rand stele. pana la urma nu mai revin la versurile acelea, unii da, unii nu... cine stie in the end. Multumesc de citirea printre sensuri, | |