| = te-am citit cu placere | Marinescu Victor [11.Aug.05 09:01] |
| orb fiind, mi-am sfaramat genunchii cautand intr-o ruga lumina ce vine dinspre sud in drumul meu, am rastignit ape intr-o scoica si am infrunzit paduri jupuite de toamne tarzii intr-o zi m-am oprit, am ajuns intr-un zambet pe buzele lui alregau soapte intr-un nume vrajit Maroga-Maroga(n)-Morgana acum stiu, dagostea ta m-a smuls din fata destinului insidios Victor | |
| = erata | Marinescu Victor [11.Aug.05 08:13] |
| "încă o dată fără să-ți peste" sau "încă o dată fără să-ți pese" | |
| = Victor Marinescu | Madalina Maroga [11.Aug.05 11:16] |
| Victor, Mulțumesc pentru semn, pentru anagramare.:) Foarte frumos ai spus - "dragostea ta s-a smuls din fața destinului insidios". Erata?! - nu am înteles-o dar am priceput ca mai trebuie încă o dată fără să-mi pese sau încă o dată fără să-mi pese și am mai priceput că sunt două comentarii identice. Cu drag, Madim | |
| = Personal la personale... | Maria Prochipiuc [11.Aug.05 12:53] |
| în noaptea aceasta nu, n-am să mai spun nimic, nici măcar faptul că demult tac și aștept, ce aștept? mă doare partea stângă de somnu-ți prelungit, mereu visând la o nouă poveste, care la rândul ei nu va putea fi rostită, fiindcă alte și alte povești se colorează în roz, apoi în verde și devin ruginii. Nu, nu e un poem de dragoste, ci e doar starea neputinței de a primi măcar în răstimpuri ceea ce crezi că ar trebui, în doze mici, dar sigure – e tot un fel de dragoste, dar nu așezată pe umărul timpului, fiindcă acolo mereu locul acela trebuie să rămână liber, locul acela așteaptă noi nuanțe de la albul pal pînă la nuanțe de griu. Închide poemul acesta adânc în plecările și venirile neștiutelor clipe, rescrie-l fără verbe și fără metafore, desenează doar cercuri romantice și le agață la cumpăna zilelor să fie doar de limpezire a nopților petrecute de cele ma imulte ori doar in doiul minții lovite de apele desfurnzite ale sudului. Este incontestabil un frumos poem de dragoste! | |
| = dincolo de metafore și de verbe | Madalina Maroga [11.Aug.05 13:12] |
| Maria, Tu ai văzut bine, dincolo de metafore și de verbe inutile, dincolo de starea de veghe care ne ține în picioare până la explozia timpului și până aproape de pământurile galbene. Nu, nu e un poem de dragoste, ci e doar starea neputinței de a primi măcar în răstimpuri ...în doze mici, dar sigure .... - cu asta cred că îți confirm că ai intuit bine totul. Mulțumesc! Madim | |
| = erata | Marinescu Victor [11.Aug.05 13:43] |
| ai un "peste" in text, nu cumva e "pese" :P, sper sa-ti pese:) | |
| = eroare alt complet peste :) | Madalina Maroga [11.Aug.05 14:00] |
| Victor, Mulțumesc, sigur că-mi pasă și de "pese" și de "pește", acum că l-am înecat printre rânduri...:) Ce să-i faci, scriem în condică, eroare alt complet "peste". Cu drag, Madim | |
| = Confirm | ioan peia [11.Aug.05 18:15] |
| "cum mai spre sud, mereu înspre sud ca într-o întoarcere-n memorie am să rămân chiar dincolo de crucea sudului și-a graniței dinspre vegherile de apă"... Este o locație extrem de romantică, Mad. La "crucea sudului", pot confirma, apele au mereu o șerpuire melancolică de desfrunziri resemnate, în toamnă. Acolo se sfârșesc toate cărările lor unduitoare... | |
| = Ioan Peia - cu grijă... | Madalina Maroga [02.Oct.05 19:06] |
| Io, Despre locație - este aleasă cu mare grijă, ca o scenă a împlinirilor celor mai frumoase vise. Eu deja aud pescărușii cum țipă dinspre crucea sudului... dar despre ei, în poemul meu din seara asta.;) Kool & The Gang - Cherish - dacă asculți, auzi pescărușii de care vorbesc... Mulțumesc pentru confirmare! Cu drag, Madim | |
| = și grâul dă afară din hambare | Balaban Constantin Valentin [12.Aug.05 00:40] |
| Întotdeauna m-am întrebat cum ar putea fi oare pe umerii veșniciei?! Probabil e ca o stare de veghe, în care toate sunt la discreție, toate sunt prizoniere în propia palmă ca o insulă în care se întâlnesc iulie și august (și iată că de poemele cu tentă de dragoste nu scapi :)) dar parcă farmecul nu mai are farmec și de aici și povara. Maturitatea este deplină, dă în pârg ca un ciorchine de metafore subtile bâzâit din când în când de verbe curtenitoare. Ce frumos ar fi fost să pot lăsa steluțe aici. Merita. prietenesc, Costel | |
| = veșnicia ne face cu mâna | Madalina Maroga [12.Aug.05 01:20] |
| Valentin , De fiecare dată când găsesc în subsolul textelor mele un nume nou, un cititor nou care îmi lasă un semn, mă bucur, e ca și cum veșnicia mi-ar face cu mâna, într-un colț se așeză versuri ce vin ca o melodie... lumea e mereu în schimbare nimic nu rămâne la fel dar viața va trece testul timpului viața următoare ce o vom avea de trăit rămâne de văzut cum va fi... La fel, viața viitoare, :) am să las un semn spre cealaltă veșnicie, am să mai las un poem ca o stare de veghe despre explozia timpului ce amintește de pământurile galbene... Mulțumesc pentru grâu. Parcă pe la nunți se aruncă, nu? :) (asta mi-a sugerat de moment grâul din titlul comentariului tău). Să ne citim cu bine! Cu drag, Madim | |