| + pentru dorul tau, Mihai | Vlad Catalin [09.Aug.05 10:00] |
| Ma uimeste proza ta, Free. E ca un gand, ca o dorinta, ca o iubire uitata si reaprinsa intr-un interval de plus - minus zece minute. Ai lasat versurile la o parte pentru acest gand. Dragostea pamantului este specifica romanului. Aproape ca as spune doar a lui. Este ceva de neinteles pentru alte natii, alte popoare. Desigur, mai avansate. Banul e regele lor, bogatia merge intr-un singur sens. La ei nu exista pareri de rau, nu exista proprietati si nici trecut. Cum te poți hrăni cu fantome? E o artă pe care am învățat-o ca inițiat al unei noi religii. Poate clădind clipă de clipă cărămizile de sânge într-un edificiu asemănător unui templu incaș: sălbatic în esență, frumos prin caleidoscopul timpului, valoros ca o mumie perfect conservată, dar la fel de inutil. Romanul nu-si uita originea si spune mandru: Sunt oltean! Sunt banatean! Sunt moldovean! Chiar daca privirile celorlalti sunt ironice: ia uite-l si p-asta! In loc sa se dea frantuz, sau american... Mă surprind uneori strivind secolele din Montmartre sau Noisy le Sec dar având sub tălpile goale dogoarea prafului unui Bold sau Protoseni care-și suprapun contururile oltene cu vorbe repezite peste tot ce pe vremuri însemna Visul. Sau: Paradox afumat cu tămâie și aromă de rășină de prin sobele inimii care încă ard într-un perfect compus din umbre. Minus jumătate de metru din mine visa malurile Senei... Jumătatea de metru în plus visează Oltul. Text curat, scris cu mare atentie si dor. Dor de Olt, de grai romanesc, de povesti, de paduri. Frumoasa proza. Felicitari, Mihai. sorin | |
| = Multumesc | Vasile Mihai [09.Aug.05 11:30] |
| Sache, multumesc pentru vizita si pentru steluta. Sunt onorat ca ai trecut pe la mine si ca ti-a "vorbit" proza mea atat de frumos. Te mai astept. Cu prietenie, Mihai PS: poate o veni si ziua cand o sa bem berea aia impreuna :). | |
| = Zbor | Cristina Clopot [14.Aug.05 03:25] |
| Buna, cristina ma numesc (dupa cum vezi) si am dat printre textele citite de al tau. Ciudat e ca te fura din primele randuri...n-am fost plecata din tara atat incat sa simt ca fiinta mea e injumatatita si totusi tu ai cuprins si ai redat asta. Pana la urma ce e literatura decat regasire si atunci cand poti gasi acest sentiment chiar si in intamplari netraite e meritul scriitorului, al tau. Arta, ca eliberare de fiinta gaseste in textul tau locul sa zboare dar fara a se detasa de context, zboara chiar pe randurile tale. Astept noi ocazii sa inchid ochii si sa vad... | |
| = Cristina | Vasile Mihai [14.Aug.05 21:19] |
| Ma bucur sa te cunosc :). Si ma mai bucur ca pe undeva am reusit sa te invit, prin cuvintele mele, intr-o lume interioara pe care nu o credeam atat de expresiva. Iti multumesc pentru vizita. Cu drag, Mihai | |