| = "crezi ce vrei despre mine" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Enio Moricone, un cintec splendoare pe care l-ai primit de curând. "Chi Mai". Inspirare. Un poem scris azi. Alma. "Chi Mai". Din care culeg câteva versuri, lăsând cumva în urmă o stare, o trăire. "Chi mai" eu ascultam încă din copilărie. Aici :"nu uita ceasurile de rugăciune doar cine nu a pierdut niciodată nimic mai crede că dumnezeu există " Când îți moare cineva aproape în fiecare an, și mai ales din ai tăii, cam știi cum este cu moartea, viața și altele. Când ai fost suspendat de două ori între două lumi, iar ști cum este acolo. Entre-deux. Cu sau fără Dumnezeu. Chi mai, o istorie, un poem. Ceva mai departe. Frumos într-un fel. Într-un anume fel. Liric. Ela, chi sono io | |
| = Ela, cu mulțumiri | Alina Manole [21.Jul.05 20:59] |
| Undeva există și nu există, doar ceea ce putem atinge există, doar ceea ce putem atinge ne este aproape. În rest, e liniște și e iluzia liniștii, știi tu. Îți mulțumesc pentru cuvintele tale, la un text mai mult personal. | |
| = drumul de la umbra la ceea ce cred | carmen mihaela visalon [21.Jul.05 22:56] |
| Sfântul Isaac Sirul: "Sământă pe piatră este rugăciunea celui ce are mânie asupra fratelui său". "De-om osteni,/ne-om tine cu pacea de mireasma" sunt 2 versuri pe care tocmai le-am invatat de pe "poteca de safir" a Mihaelei Doina Vlasin, poezie care mi-a reamintit ca a trecut mult timp de cand n-am mai "citit" al 50-lea psalm al lui David, asumandu-mi riscul de a ma "intoarce" la "întoarcerile pe sârmă/poezia retragerile/luna plină ochi și/calmantele din palmă". “lucrurile au liniaritatea lor noi trăim după anumite reguli pe care le-am putea numi saul legat și saul dezlegat la iubire“ Pe mine "conturul de ceață" m-a invatat ca: exista!!! | |
| = Alina, | Costin Tănăsescu [22.Jul.05 00:21] |
| te vad stand cu coatele pe o masa din lemn batran, cu fata in palme, uitandu-te-n gol printre degete si vorbind singura acest poem. este clar ca nu e de bine mesajul, simt tristete si ceva dezamagire... de remarcat "prezenta" simpaticului si talentatului poet Florian Silisteanu, deci o gasesc de bun augur... „Nu credeam să învăț a muri vreodată”., cam asta ar fi ideea, tinta pe care o fixezi pana la urma. textul este destul de personal ca sa fie "disecat" cum trebuie. oricum imi place, de ce? fiindca mi-ai pus pe tapet imaginea cu tine, vorbind de una singura. Poate chiar gesticuland putin spre sfarsit... despre ultimele versuri nu vreau sa spun nimic, sunt convins ca nu esti tu acolo, sau vreau sa cred asta. drag, | |
| + promit să mor frumos | Florian Silisteanu [22.Jul.05 00:42] |
| e un text tare frumos. mai devreme m-am furișat pe afară fiindcă m-am rușinat și emoționat fiindcă am fost răsărit de tine prin poeme,,,dar textul este uluitor promit sa mor frumos...mai la nord decât nordul | |
| = ci mai | Mihai Vogoride [22.Jul.05 12:04] |
| Problema aici e ca diletantismul indus (impus) de constructia versurilor este imposibil daca nu vrei (nu stiu cum e cu vrutul, dar de reusit stiu sigur ca n-ai reusit) sa exprimi mai mult, daca versurile sunt înconjurate de o aiureala ermetizanta si de taietura brusca a versului, de concizia exprimarii ferite de talent ("cum iubeste silisteanu ") si de excesul sentimentaloid ("ceasurile de rugãciune / doar cine nu a pierdut niciodatã nimic /mai crede cã dumnezeu existã ") - cum sã iubeasca silisteanu, dragã alina ? E penibil sa amesteci intr-o poezie personaje de pe agonia. | |
| = MIhai Vogoride sa inseli moartea cu vorbe de dragoste | Florian Silisteanu [22.Jul.05 12:56] |
| Până la urmă dragostea este cum suntem chiar noi. Pe alocuri am prins de creștet parte din cele spuse aici și parcă-parcă se întrevede o tăietură bruscă a versului. Cam aș se întâmplă uneori și cu viețuitorul ce locuiește cu chirie prin iarăși de noi. Dar frate MihaialluiVogoride zău că nu este penibil să găzduiești prin camera de la stradă a unui poem personaje de pe agonia. las de o parte situația prin care întâmplarea a adus aici sinele meu iubitor. Dar dacă nu de păsări și nu de piatră au de scoruș ori paltin nu găsim leac prieteniei atunci măcar de oameni să lăsăm loc în inima noastră. Am vrut să scriu despre APROAPELE. în felul meu despre felul tău de a înșela uneori moartea. Și nu mai fă pe durul că te dă de gol poezia. | |
| = comentatorilor mei, cu mulțumiri | Alina Manole [22.Jul.05 13:57] |
| Carmen, ai selectat aici versuri la care țin mult, liniile care pleacă din palmă spre departe ca drumul de la umbră la ceea ce credem, așa cum ai spus tu. Costin, citeam zilele trecute o selecție din poemele lui Florian Silișteanu și mi-a amintit de lansarea lui de la Pitești, a "Nunții de semne", când l-am cunoscut pe Adam Puslojic. Sunt momente din viața acestei comunități pe care nu le poți uita niciodată. Florian, mă gândeam, citind poemele tale, la un alt volum, așa cum era scris la un text al tău, "Soldat în pântecul ei". Când am scris despre "cum iubește silișteanu", m-am referit, desigur, la poezia pe care o scrie Silișteanu. Mihai, pare a fi titlul unei melodii, dar se spune "hi", de la suflul vital și "mai" în același context. Iar Silișteanu nu este "un personaj de pe agonia", ci un poet și scriitor român. În rest, mă așteptam să mă comentezi negativ, dar acest text va rămâne așa cum este acum, pe poezie.ro. Vă mulțumesc pentru cuvintele și aprecierile voastre. | |
| = dezamagire | stefan ovidiu [29.Jul.05 01:14] |
| Alina, nu mi-au placut ideile tale "personale". Ultima ta idee o consider falsa si tendentioasa. Sper ca nu fi inteles eu bine versurile tale. ...si ce daca ai 33 de ani ? fruntea sus. | |
| = Ștefan, răspuns | Alina Manole [30.Jul.05 19:29] |
| Mă refeream la vârsta lui Isus, cel prin care "rostul nu se mai poate pierde". Despre ultima idee, doar citește atent, cel puțin pentru mine nu e fals și nici tendențios să spun că "dumnezeu există". Îți mulțumesc pentru comentariul tău, aici. | |
| = Alina, nelamurirea persista | stefan ovidiu [30.Jul.05 19:35] |
| Alina, tu spui " doar cine nu a pierdut niciodată nimic mai crede că dumnezeu există"; dar cine nu a pierdut niciodata nimic ? | |
| = Ștefan | Alina Manole [30.Jul.05 19:53] |
| A ști că niciodată nu pierzi nimic (nici prin timp, prin moarte), tocmai pentru că Dumnezeu există. Iov, Biblia, detaliile din jur. Apoi a înțelege în adânc toate acestea. | |
| = Alina | stefan ovidiu [01.Aug.05 00:47] |
| prerea mea este ca din finalul poeziei se intelege exact contrariul, ce putin dupa primele trei lecturi | |
| = mereu printre degete | Preoteasa Marinela [01.Aug.05 01:07] |
| În timp ce-ți citesc poemul, o coincidență? Ghe Popilean citește din Constituție nu e poezie aici!zice el, nici corespondență zic eu! dar un mic adevăr aici se pronunță, cum faci tu! spui drept despre Biblie, dar esențialul alunecă tot mereu printre degete, cum se întâmplă și la el când zice dspre impozite! NOTÃ: Mi-a plăcut poemul, te mai vizitez. și Iisus avea 33 ani când a plecat și-a revenit! | |
| = Marinela, Ștefan, mulțumesc | Alina Manole [01.Aug.05 20:07] |
| Marinela, o fi așa cum spui tu, nu am mai urmărit ce se mai spune despre impozite și altele. Nu există coincidențe, nu? :) Isus nu cred că a plecat vreodată. Ștefan, într-adevăr, aici se înțelege așa cum spui tu. Dincolo de poezie, sensurile se despică, tălpile sunt în cer. Deja ai un indiciu. Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre. | |