Comentariile membrilor:

=  iubim doar cu cuvinte sepia	Corneliu Traian Atanasiu [15.Jul.05 08:57]
Un fel de mea culpa a prestației poetice care desface și cercetează, face vivisecția sentimentului ca apoi să-l ofere, ciob prestigios ambalat: apoi o dată cu seara impachetăm lumina ciob sa fie pentru primele gesturi pentru urmași imbrățișare..
=  iubim doar cu cuvinte sepia	Corneliu Traian Atanasiu [15.Jul.05 08:58]
Un fel de mea culpa a prestației poetice care desface și cercetează, face vivisecția sentimentului ca apoi să-l ofere, ciob prestigios ambalat: apoi o dată cu seara impachetăm lumina ciob sa fie pentru primele gesturi pentru urmași imbrățișare..
=  ...	maria balan [16.Jul.05 12:27]
adrian grauenfels, ma simt bine in poezia ta. imi place soaerle tau, "jumatate inima jumatate vazduh" si cum"ne ghemuim mereu in aceleași clipe ascultăm aceeași muzica mereu iubim doar cu cuvinte sepia". deja poti fi recunoscut in poezia ta...stii ce vreau sa spun.
=  Erata: Zebra Ka-am plasat gresit commul la alta poezia de-a ta	carmen mihaela visalon [16.Jul.05 18:14]
Adrian, Trebuie sa-ti marturisesc ca,in data de 15 iulie 2005, ti-am furat poezia si am pus-o intr-un comm. Sunt sigura ca nu o sa te superi pentru ca ii ai langa tine pe Elia. pe Ela si pe Vladimir- care intr-un fel iti seamana- este cand alb, cand, negru!!!; Si mai sper sa nu ai nici orgolii marunte, dar mai ales, si mai ales, sper sa ramanem prieteni!, asa ca in inceputul poeziei tale: “astept să răsară soarele/jumate inimă jumate văzduh”, pe care, eu sunt prea nepriceputa sa o comentez, fara sa cer ajutorul oglinzilor de smarald. “iar de voiesti sa-l contempli pe acest Lucrator, chiar prin lucrurile pieritoare care se afla pe pamant si in adanc, gandeste-te, o, Fiule, cum este omul facut si cuprins in pantece; si observa cu bagare de seama indemanarea si priceperea lucratorului si cerceteaza cine a facut si a modelat minunata si divina forma a Omului; Cine i-a desenat ochii? Cine i-a sfredelit narile si urechile, Cine i-a deschis gura, Cine i-a deschis si i-a ingemanat muschii? Cine i-a croit drumul venelor? Cine i-a intarit oasele? Cine i-a imbracat carnea in piele? Cine i-a despartit degetele si i-a intarit incheieturile? Cine i-a largit si i-a latit talpile picioarelor. Cine i-a sporit porii? Cine i-a lungit splina? Cine i-a facut inima ca o Piramida? cine i-a latit ficatul? Cine i-a facut plamanii buretosi si plini da gauri? Cine i-a facut pantecele mare si incapator? Cine a asezat la vedere partile alese si le-a ascuns pe cele rusinoase?”(hermes trismegistul-corpus hermeticum) apoi o dată cu seara impachetăm lumina ciob sa fie pentru primele gesturi pentru urmași imbrățișare Si daca tot mi-am declarat neputinta de a vorbi cu cuvintele mele, ingaduie-mi fiu consecventa si sa comentez versurile cu finalul unei minunate piese-din literatura rusa- subnumita "al 13-lea oaspete". “noul venit: Asculta! Cer sa mi se dea din berea mortilor: din aia in care au baut asti albi, asti ca de creta, stransi in perete. Vesminele li se scurg ca ceara topita a lumanarilor si toti au in mana cate o jumatate de nuca. Hei! Va poruncesc! duduia moarte: Asculta boierule. Insa cum as face-o, daca nu-I de gasit nici un pahar liber? noul venit: Nu ma priveste. Am poruncit si-n bodega cadavrelor vreau sa platesc o inghititura din potirul mortii. duduia moarte: vai ce mai belea pe capul nostrum! Ce sa fac, sa merg la piata? noul venit: nu-ti voi da nici un sfat si nici vre-un alt ajutor duduia moarte: Esti un ins suspect-asta e, nu incape indoiala. noul venit: Sau accepti, sau pentru totdeauna si pretutindeni vei fi lipsita de dreptul de a face negot cu moarte. duduia moarte: Din cate inteleg esti deosebit de drastic…. Printre cadavre se intampla o anumita inviorare, iar sub masca de creta a unora razbate licarul celor vii. Si ei prin a misca varful sprancenelor, coltul buzelor. duduia moarte (luind cravasa in mana). Indarat blestematilor! Inapoi, la moarte! (pocneste din cravasa.) In grija cui i-as lasa? Sa-mi stati smirna. cei 12, care s-au dat la perete, ca o banca a mortilor, prind sa invie; unii aprind chibrituri: “va rog un foc” – Va multumesc, Altii casca, intinzandu-se a placere: “Ah-ha-ha!” duduia moarte: Vecinele nu sunt acasa iar aici, toti au sarit ca arsi. In laturi, tartore! Te pomenesti ca ai naravi sa ma spinteci. cel de-al 13-lea: nu am pic de mila. Sunt insusi cruzimea intruchipata. duduia moarte: (trecand spre cei 12 si asezandu-I la locurile lor). Da potoliti-va odata uliilor. Cu voi mi-am pierdut tot capul. cel de-al 13-lea: eu cel de-al 13-lea te intreb: capul ti-e gol? duduia moarte: gol ca o cupa. cel de-al 13-lea: in sfarsit iata si cupa mea. da-mi capul tau. duduia moarte: nici nu stiu ce sa mai fac; de-ar fi fost plina steam eu. cel de-al 13-lea: pariez pe prostia mortii. Merge? duduia moarte: merge. cel de-al 13-lea: candva, tu stateai intinsa pe o sacdura, asisatat de manierati medici destepti, si o sarma iti strabatea oasele scheletului, iesind din mana, dand intr-un paianenjenis, iar craniul iti era acoperit de-antregul cu expresii latine. Zi ca n-a fost asa. duduia moarte:am fost noi 3 legati cu acelasi lant. cel de-al 13-lea: desurubeaza-ti tigva. gata ajunge iata si cupa celui de-al 13-lea musafir. Iar, in locul lui pune batista mea. Inaca nu e prea murdara sir au mirositoare.( desface batista) duduia moarte: stapane. Tu esti chiar mai cumplit decat Razin. Fie. dar mandibula mi-o lasa. la ce ti-ar folosi?( ridicandu-si parul isi desurubeaza capul, inmanandu-i-l. ) Nu-ti fie cu suparare scumpule. cel de-al 13-lea( dandu-I batista): Nu-ti fie cu suparare scumpo. duduia moarte: cu batistya nu se poate vedea. toarna-ti singur in pahar din butoiasul negru; Anume in cel negru est apa ta. Ia asculta! Sa nu ma minti! Precum femeia care este supusa torturii, cuprinde picioarele calaului, asa le cuprind si eu pe ale tale. Am orbit. Nu mai vad. Craniul meu e la tine. La cel puternic. cel de-al 13-lea: pentru prima data in viata sunt foarte miscat de o cainta ata de sincera. Iata, moartea in persoana cazadu-mi la picioare. cei 12 oaspeti: tu nu vei minti, insa noi o vom face: noi nevolnicii starnsi la perete, in orbitele carora in curand vor misuna puzderie de viermi, te conjuram: Minte! duduia moarte: n-am sa mai vad nici gaze nici ospatul din bodega: nenorocire pe capul meu sunt oarba, si picioarele iti cuprind; tu ai vrut ai amenintat ai pretins bautura mortilor. E in butoiasul negru, a mea –in cel albastru. Vezi san u le amesteci. Prisveste-asemeni unei mature din mlade de mestecan, fiica mormintelor implora si blestema, cazindu-ti la picioare. Iar daca esti pendului intre “da” si “nu”, indura-te. cel de-al 13-lea: chiar tu-mi vei turna rivnita bautura. duduia moarte: dar unde-mi este craniul, unde-mi sunt ochii? Ascult, imi dau sema, ca tu ai invins (isi cauta capul). Ce-mi va putea acum spune batista mea? Nimic! Eu am biruit sai trebuie sa mor? ( se ridica brusc in picioare.) fluierati cat mai prelung din fluierele de femur uman! Trosniti din vertebre! loviti in oasele bazinului. Faceti alaute din micutele mezine-degetele. Voi, cei 12, aud cum va tot susotiti viclean. Printre voi plimbatum-am cu biciul in mana. Dar, si de data acesta nu ma veti sfasia. In laturi! aic. In laturi! O, holbate cranii, canati din alute! O, arcate oase, loviti in balalaika, Eu, voi turna in doua cupe- vaita si maotre-voi deveni cu totul altceva, searbada, cum e un must de matraguna. Deci acum allege. cel de-al 13-lea :allege tu. duduia moarte: eu sunt oarba. cel de-al 13-lea :anume de aceea tu va fi sa alegi. duduia moarte: Fie, beau, -ce gust ingrozitor. Ma prabusesc si ma cuprinde somnul. Anume acesta este “Gresala duduiei moarte.” Eu mor. Cei 12 reinvie, zvacnit pe masura ce ea moare. Se declansaza vesul ospat al celor eliberati. duduia moarte: (radicand capul). Dati-mi “Gresala cucoanei moarte”. ( rasfoieste textul. gata mi-am jucat rolul pana la capet. (se ridica brusc) si ma pot altura voua. DOMNILOR, BUNA ZIUA!” 23 NOIEMBRIE 1915, VELIMIR HLEBNIKOV Inchei cu urarea: Fie sa ramai ghemuit in nemurire!!! P.S.: Inainte de a pleca las marturie a normaltatii raspunsul lui Vladimir la poezia Ta, A Eliei, a Elei: “... dar e natural pana la urma sa ne preocupe aceleasi teme... suntem cu totii aproape oameni” Povestea acum spusă poezie [ ] 14 iulie 2005, 23.39 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Elia Ghinescu [Elia] 2005-07-15 | | Elia / Ela Mă fac ursitoare de viață să-ți fiu jumate noapte jumate iulie ambrozie aur și smirnă Las tâmple să sune în ceasuri miezul nopților spre naștere pun buze pe-un pântec luminând a viață Las semn de pătură-albastră masa ursitorilor miruită să fie urme din cer pe degete moi apa sfințită și trefla din cărți să-ți fie soartă limpede Las a mamei oglindă în juru-ți rotire neîntinat sufletul să-ți fie a tatălui mână pe creștetu-ți moale coloană de stejar arămie Las pădurea sfărâmată-n creioane să poți fi înțeles curat și duios un colț de pâine și-o cană de apă să nu-ți fie foame pe drumuri Las busuioc peste nopți de cleștar zodia racului te ducă-nainte albastre mări dansând sub pământuri rodite Las dragostea mea brodată în scutec ferice spre soare în zori ascult a ta vestitoare Zebra poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Negru Vladimir [Arhonte] 2005-07-15 | | tu aduci plaja eu oglinda să momim soarele femeia și un corb rătăcit pe urmele noastre zmei nevrotici își fac mătănii de apă moartă visând ouă de șerpi abandonate la picioarele fulgerului numele meu jumătate nor de furtună pe jumătate de cer bleu privește-mi ochii ariadne risipite într-o iubire labirint cocori dezlegați de picioare sărută fantasme un alt fel de zbor mă adulmeci cu toate fructele africii stoarse între sâni încolăcită nebunia ne descoperă goi și isterici eu psihanalistul-chirurg ce extirpă bărbaților creierul pudorii tu lilith jucându-te cu falusul din mintea femeii medaliații hazardului aproape oameni carmen mihaela visalon [16.Jul.05 17:55]
=  asa...	dudi t.b. [02.Oct.05 19:06]
asa cred ca ideea ar fi aratat mult mai clara si plina de TALC..: "D’rumuri colaterale tu nu mai simți că eu sunt eu cu intrebări pe care nu mi le pui in timp ce te dăscălesc de ce plumbul se coace in căldările verii jumate inimă jumate văzduh și cum iți culci obrazul in palmele mele astept să răsară soarele cum ar trece săgeata prin măr pentru urmași ciob imbrățișare.. impachetăm lumina apoi o dată cu seara tu nu mai simți că eu sunt eu iubim doar cu cuvinte sepia ascultăm aceeași muzica mereu ne ghemuim mereu in aceleași clipe arse"