| = Ce frumoasă!... | ioan peia [03.Jul.05 00:01] |
| Soliloc al singurătății pustii, speranță necreditată încă la banca posibilului, act de renunțare voluntară - si toate aceste în beneficiul unui fericit muritor de rând, inconștient, poate, de norocul care a dat peste el!... Spontaneitatea aceasta, pe care am relevat-o si în "Tanam", uimeste! Cel putin pe cel care îndrăznește acum să citeze si din "glasul sâmbetei si duminicii tăcute" aceste superbe versuri, având, pare-se, o singură veleitate - aceea de a se revela celui îndelung așteptat: „migdală - îmbracată si dezbracată goala, cutremurata de mii de ori de asteptare, recreata de tot atatea ori de vocea nesfîrsita a oglinzilor cerul dinlăuntrul meu prag al norocului defunct albastru prăbusit verde stins de luna peste umerii mei...” poemă încheiată cu un sugestiv “verde funerar”, care mă duce cu gândul la un Bacovia feminin, reconstituindu-și elevațiile iubirilor posibile. Ce frumoasă trebuie să fie fata aceasta de aer!! Hotărât lucru, mai avem multe de descoperit printre multele scrieri ale Agoniei! | |
| = no more sadness | Lory Cristea [02.Jul.05 23:16] |
| ,,în vechea lui tristete, sufletul meu cu gandul la tine, renunta-ncet la toate`` Frumos ai scris...dar ma faci sa plang zau...e multa tristete, scapa iute de ea:) drag - Lory | |
| = Ioan si Lory | Madalina Maroga [03.Jul.05 12:07] |
| D-nul Peia, ma bucur sa va gasesc din ce in ce mai des in subsolul textelor mele, ma onoreaza de fiecare data prezenta dvs.. Si cum bine ati zis "mai avem multe de descoperit printre multele scrieri ale Agoniei!" Trebuie sa stiti ca eu tot ceea ce scriu, scriu dintr-o suflare si din acest motiv se vad cu ochiul liber scaparile... Ma bucur nespus ca ati gasit interesante gandurile mele. Va mai astept, cu mare drag Lory, Bun-venit prin subsolul textelor mele, te citesc si eu cu mare interes. :) Nu vreau sa fac pe nimeni sa planga, vorba aceea "zambeste, maine poate e mai rau" :) Cu drag, Madim | |