| = yo-yo | Dediu Dan [10.Jun.05 14:51] |
| Ehei,maestre,pana si Dumnezeu e om,zicea cineva.Mi-a placut totusi a treia strofa cu"yo-yo ratacit intre viata si moarte".Si MAREA PROSTIE si MAREA SCOFALA-touche. Hai ca am ajuns la "relativitate" si te termin acusica si pe mata. | |
| = increatul | Miruna Dima [10.Jun.05 15:26] |
| Mulți cititori, și totuși, tăcuți. Îmi place. Poate fi interpretat și ca ars poetica și ca introspecție, ca "povestea unei vieți". Sunt putenice metaforele, și mă atrag mai ales versurile strofei a doua. Sunt foarte bine surprinse zbaterea, căutarea, îndoielile... Oricum, importantă e scara și încercarea de a o urca! | |
| = Dan, Miruna | Liviu Nanu [10.Jun.05 17:16] |
| Dan, după Capponi, citat de Croce în capitolul "Opera cu imperfecțiuni", în majoritatea textelor poetice apar așa numitele "părți aritmetice" din necesitatea păstrării unei unități ritmice a expresiei. Sînt , "chevilles" de acre aproape nimeni nu scapă. Așa e și cu strofa a 3-a, citată de tine, mai precis ultimul vers care nu face decît să explice oarecum (rușine mie) ce am vrut să spun în celelalte trei. Nu am găsit (deocamdată) altă soluție. Dar aici, fiind un atelier, sugestiile și părerile colegilor îmi sînt de ajutor așa că îți mulțumesc pentru trecere și semn. E un fel de sonet atipic, am lăsat prozodia pe locul doi, și am contat pe un efect vizual. Miruna, nu sînt mulți cititori, dar nu asta contează. În prima fază nu am permis comentarii și probabil și asta a influențat. Eu mă bucur și cu aceștia față de care îmi cer scuze și sper ca ei să nu fi regretat deschiderea acestei pagini. Onorat de prezență. | |
| = off-topic | Dediu Dan [10.Jun.05 18:39] |
| Cred ca nu ai avut impresia ca te-am luat la misto,Liviu?Cand am zis "maestre",n-am zis cu tenta ironica sau mai stiu eu ce.En fin,am ajuns sa citesc toate poeziile semnate Liviu Nanu.Atunci eram la"relativitate". P.S-Ce inseamna "chevilles"? | |
| = Dan, lămurire | Liviu Nanu [10.Jun.05 18:51] |
| Nu am avut deloc impresia că ești ironic. Defectul internetului că nu ne putem privi în ochi :) Am să-ți redau mai jos un fragment din B. Croce, citat de mine și cu altă ocazie. Mi se pare lămuritor și interesant. "Opera cu imperfecțiuni nu este tot una cu opera urâtă, operă care nu se naște ca poezie, iar dacă trăiește, trăiește prin alte mijloace; ci este aceea născută ca poezie, creatură cerească ce poartă pe hlamida ei semnele trecerii pe pământ. Poetul (ca și omul moral, a cărui acțiune nu este niciodată lipsită în întregime de impurități) suferă din pricina imperfecțiunilor pe care le observă în opera sa și ar vrea să le înlăture până la ultima; el visează mereu să o trimită în lume (…) „înveșmântată într-o albă mantie”, strălucind de puritate în ochii privitorilor din „fiecare ținut”. (…) În poezie nu se întâlnesc numai imperfecțiuni care, prin definiție, se pot îndrepta, și sunt de cele mai multe ori efectiv îndreptate în cursul travaliului și în reluările momentului creator, ci și elemente nepoetice și de neîndreptat, care nu trezesc în cititor, cum nu treziseră nici în autor, neplăcere și reprobare, ci sunt privite cu un fel de indiferență. Aceste sunt părțile structurale sau convenționale, care există în orice operă poetică, când abia vizibile, când bătătoare la ochi, mai cu seamă în operele de mare întindere și complexitate. Un exemplu foarte cunoscut de asemenea părți convenționale și structurale sunt acele adăugiri și umpluturi pe care francezii le numesc chevilles și italienii zeppe, pe care Galileo le numea intarsiature, iar Gino Capponi „părți aritmetice”, părți care se amestecă între cele poetice. (…) Care este, de fapt, originea lor? Necesitatea de a păstra unitatea ritmică a expresiei, chiar sacrificând pe alocuri sunetului coerența vreunei imagini; sunet care este în fond el însuși imagine adecvată motivului poetic. Se obișnuiește uneori să se arunce vina acestor pretinse defecte asupra „rimei”, marea seducătoare și corupătoare, și pentru a evita expunerea la această tentație și riscul de a-i ceda, se propune versul fără rimă, versul „alb” sau cu rime care să apară după bunul plac, fără vreun loc prestabilit; alteori, vina e pusă pe seama metricii înseși și a strofei închise, și se propune întrebuințarea așa-zisului „vers liber”, fără simetrii și corespondențe de măsură și strofă. Dacă versurile albe, strofele deschise, versurile libere vor fi animate de un suflu poetic și își vor afla propria lor necesitate și lege, vor fi totdeauna silite să accepte unele umpluturi, zeppe și intarsiature; dacă însă vor fi, așa cum sunt de obicei și cu precădere compozițiile în vers liber, reci născociri intelectualiste, este de așteptat ca ele să recurgă și în acest caz la umpluturi, cu deosebirea că vor fi umpluturi urâte ale unor lucruri urâte, și nimeni niciodată nu le va adresa surâsul – mai mult decât indulgent, de consimțire – adresat „umpluturilor” practicate de poeți și definite drept „grațioase defecte”. Într-adevăr, la poeți aceste „umpluturi”, cerute de armonia expresiei, nu sunt nici frumoase, nici urâte în sine, deoarece nu sunt altceva decât simple puncte de sprijin pentru efectul poetic." | |
| = majusculele sint obligatorii in | ioan lila [11.Jun.05 01:14] |
| "primesc mereu ceea ce nu caut", DA', DUPA CUM SE VEDE, O CAUTI! In Marea Prostie și Marea Scofală - majusculele sint obligatorii! : )))))))))))))))))))) | |
| = domnului Ioan Lila | Liviu Nanu [11.Jun.05 06:10] |
| Stimate Ioan Lila, vă mulțumesc pentru efortul de a trece peste neînsemnata mea creație lirică și pentru atenționare. Observ că lectura lui v-a produs o stare de bună dispoziție și mă bucură faptul că umilele mele versuri sînt așa hazlii, deși textul nu s-a vrut a fi de umor. Vă rămîn îndatorat pentru timpul pierdut în analiza poeziei mele și sfaturile dumneavoastră vor fi pentru mine ca un fir roșu călăuzitor. | |