| + Poezia si alchimia numelor proprii | Andu Moldovean [24.May.05 16:11] |
| Carmen, am facut (asa cum obisnuiesc atunci cand intalnesc ceva care simt ca ar merita) o incursiune mai larga prin pagina ta inainte de a spune aici, in subsolul acestui ultim text al tau, parerea mea. In tot ceea ce scrii (si desigur si in ceea ce comentezi) se citeste o eruditie pe care nu imi permit decat sa o presupun reala. Abunda in ceea ce scrii folosirea de nume proprii care, in opinia mea, poate fi nepotrivita starii poetice. Atunci cand iei decizia de a folosi intr-o poezie mai mult de (hai sa spunem) unul sau doua nume proprii facand referire la personaje sa le numim "celebre", e un pas greu, fie ingradesti latura de universalitate a textului (spre care tinde orice om care se incumeta sa numeasca "poezie" ceea ce scrie), fie largesti orizontul perceptiei, insa doar pentru cei initiati. Si unde mai pui la socoteala ca mai poti si gresi, typo sau nu (iata in textul de fata personajul din Gone With The Wind este Rhett si nu Reth asa cum scrii tu. Desigur, asta este un amanunt neimportant, eu doar sper ca tu "ai prins" ideea. Textul acesta, consider eu, marcheaza o abordare diferita si cred ca este un progres fata de ce am citit in pagina ta pana acum (cred ca am parcurs cu rabdare mai bine de 10 texte - la partea cu Ernest si cu Dumnealui Quijote m-am prins in vraja amintirilor :-) Vad aici o miscare poetica in care eu, cititorul, ma prind si incep sa vad: "cand, cand, cand, tai ceapa si o prajesc solzisori aurii in tochitura de miel pasibila de mucegaiuri in glastra, daca, maine, n-ar fi pastele blajinilor" o remarcabila alegorie plina de savoare sau "pentru toate acestea, si inca ceva imi vine sa plang si rad,Eu, o muscata, si-un soare ("copilul negativ" - nu mi s-a parut prea izbutita, in schimb). Ar mai fi multe de spus, imi pare rau ca nu este aici nici timpul si nici locul pentru o discutie mai elaborata pe tematicile poemelor tale. Carmen Mihaela Visalon, o autoare care mi-a atras atentia (m-a si intrigat intr-o anumita masura cu nenumaratele ei referiri la personaje mergand de la mit la filmografia americana) si a carei texte le recomand spre lectura. Consider ca numarul mic de vizionari ale textelor sale ar trebui "ajustat" :-) Numai bine, Bobadil. | |
| = mă abonez și eu | Stefan Livia [24.May.05 16:44] |
| desigur, la scrierile pline de savoare ale Mihaelei Visalon - de asemenea, consider acest poem drept unul foarte reușit, cel mai dintre cele citite de mine pe ziua de azi. Mie în schimb mi-a plăcut tare mult partea aceasta: "și râd, Eu, o mușcată, și-un soare copilului negativ de pe creangă, pe care-l zăresc cu capul în jos" Pe curând! | |
| = Merită | Duma Virgil Florin [24.May.05 17:38] |
| Sunt de acord cu primul comentator: numar de vizionări mic, comparativ cu valoarea textului. Altfel, se degajă din versuri un anumit fior, care dă valoare. Cred - ca modalitate de perfecționare - daca-mi ingădui un sfat: a insista pe "idee", pe un fir a unei anumite logici (pseudo)narative in poezie. Un fel de intrigă, dacă vrei, a textului, cred ca ar duce la poezii poate de o mare valoare - mă gândesc , de pildă, ca paralelă ilustră, la Doinaș. | |
| = Despre urarile de bun venit... | carmen mihaela visalon [24.May.05 17:33] |
| Livia, Iti multumesc pentru revenire si imi cer scuze pentru ca: nu mi-am tinut promisiunea facuta, candva, la umbra unui copac mare cat un mar. Am trecut de curand printr-un oras cu aroma de rumegus si am vrut sa ma opresc, dar, eram in pana de cuvinte potrivite... Sper sa-mi acorzi circumstante atenuante: pana si copiii stiu ca lunA este este schimbatoare (rog a se "vedea" scena balconului din Romeo si Julieta: "o nu-mi jura pe-amagitoarea luna...":)) Cu drag, Carmen | |
| = Gatuita de emotie: lama a XII din Tarot raspunde dl Andu Moldovean | carmen mihaela visalon [02.Oct.05 19:06] |
| Andu, In primul rand recunosc: am trac acum cand incerc sa-ti raspund! Nu sunt obisnuita sa fiu laudata, cu atat mai mult cu cat, interpretez acesta incurajare ca un semn de generozitate din partea unui Poet. In ceea ce priveste, my errors, mai mult sau mai putin typo, ai dreptate... :)!, ref. la eruditie, imi permit sa te contrazic...:); despre abundenta de nume si personaje, iti confirm ca exagerez...dar, nu pot altfel, sunt acolo, sunt cu mine, isi striga dreptul la viata, fara ele, eu nu exist...sunt pasta creionului meu(!); in ceea ce priveste, copilul negativ de pe creanga, ce pot sa fac?(,) daca asa se formeaza imaginea in aparatul cu film sepia...:) In al doilea, si al treilea rand: iti multumesc si te rog sa ma ierti pentru stangacia raspunsului... Danke, carmen | |
| = Virgil | carmen mihaela visalon [24.May.05 19:27] |
| Virgil, Iti multumesc si ma voi gandi la cele scrise de tine. Pana atunci, pentru ca Livia si Andu sau Andu si Livia, sunt autori consacrati pe site-ul Agonia, iar numele tau, pare, REPET PARE, a se inscrie la rubrica: NOU PE AGONIA, imi permit sa-ti citez cateva versuri din: Dumnezeu.Adam.Eva: Urmele pașilor Tăi pe nisip/Aidoma unei Table de Smarald/Sclipind de departe./Vechile semne-n pleoapă de àpă/clipind/ Ca urmele trecerii Tale din gând pe zăpadă; si sa te plagiez, spunand: : "merita" adugand mie mi-au placut! carmen | |
| = carmen | Tanasescu Nicolae Constantin [24.May.05 22:28] |
| ai inceput excelent si apoi te-ai pierdut, cumva pe undeva(poate in amanunte) de nu te-am mai regasit decat la sfarsit... a fost o ratacire placuta pentru mine, nu stiu pentru tine... "copilul negativ", m-a impresionat placut.. as evidentia(negativ) "Eu", dupa cum se vede scris cu litera mare, in rand cu Homer si gasca... in sfarsit e alegerea ta pana la Da mama! perfect, din punctul meu de vedere apoi... scartaie putin, e un text care merita steluta, asta e clar te felicit | |
| = Raspuns | carmen mihaela visalon [25.May.05 01:16] |
| Costin, Multumesc. Cred ca astazi ma urmareste un blestem al tastaturii... 1. sunt onorata de prezenta si aprecieri 2. am radiat majuscula 3. nu pot schimba finalul, pentru ca, tara cerbilor negrii, cu popoarele ei de cai gaste, bizoni, oameni ai tunetului, sunt inceptul si sfarsitul acestui instantaneu in sepia... Inca o data, multumesc. carmen | |
| + Arta șlefuirii mozaicului | Ghinea Nouras Cristian [25.May.05 12:11] |
| Carmen, o întâlnire memorabilă, noroc cu trimiterea de pe prima pagină! O lirică învăluitoare; fluiditate, curgere "uleioasă" a versurilor. Imagini care nu apar brusc în "cadru", pentru a violenta retina, ci vin din fundal într-un fel de "fade", dispărând la fel, gradat, pentru a face loc altora, într-un fel de ștafetă a efectelor care ține mereu trează atenția cititorului. Erudiție? Da, însă discretă, nume și referințe dozate cu bun simț, fericit integrate textului. Ai marele talent de a închega o structură coerentă, îmbinând "pietre" atât de disparate la prima vedere (Scarlet, Rhett, alături de licențiatul... din versul următor, chiar și mult discutatul "copil negativ", care m-ar fi deranjat oriunde altundeva în afara acestui decor pe care l-ai aranjat într-o manieră de regizor profesionist). Șlefuirea pietrelor mozaicului multicolor, iată o artă pentru care merită să mai scormonesc în bocceaua cu steluțe, de care am uitat de ceva vreme. | |
| = Raspuns pentru Cristian Nouras Ghinea | carmen mihaela visalon [25.May.05 21:04] |
| CERB NEGRU sau lectie despre ochiul celui care priveste Dând voie, în sfârșit,/Soarelui să plece la asfințit, incerc sa raspund si sa spun ceva in apararea mea. Sunt evident incantata, de binecuvantarea primita, de acolo, din lumea in care pleaca cei carora li s-au confiscat continentele. Sunt bucuroasa ca o carte descoperita cu ani in urma, in oferta editurii Herald, Marea Viziune, pe care am daruit-o tuturor prietenilor, a reusit sa treca dincolo de frontiera cititorului ce sunt. Sunt in pana de cuvinte consistente.... Il voi chema in ajutor pe Nichita, daruind-va o scrisoare a poetului catre Mircea Raicopol. Iosif inselat de Dumnezeu Imi cursese de la sold in jos piciorul Dureros precum omorul unui adevar de mers, unui schiopatat de vers, unei stele lungi de coada ce-mi facu viata toata o rusine si o rana un Christos si o coroana, si apoi ma prefacui ca ce este nu-i si nu-i litera cuvantului, ci semn. Multumesc pentru atentie si stea, carmen | |