| = am mai trecut pe acolo | Bianca Iulia Goean [19.May.05 15:15] |
| Maria, pana la ultimele trei paragrafe, imi pare un preambul. Aici te-ai asternut in atata esenta incat ai reusit sa transmiti emotia ca si cum ne-ai inmana o carte. "te crezi puternic, crezi că durerea celuilalt nu te va durea, dar simți cum plânge pământul sub genunchii tăi, simți cum dimineața își începe viața în patimi de vorbe." am mai trecut pe acolo, Maria, si primaverile se intorc... Drag, Bianca | |
| = Gânduri din noapte și apoi din zi | Maria Prochipiuc [19.May.05 16:41] |
| Uneori fire invizibile ne leagă unii de alți, de fapt e o legătură sufletească, fiecare moment al vieții mai târziu îl vedem ca pe un preambul a ceea ce a urmat, mereu dorim un nou început. Doar gândul care mi-a bantuit mai multe nopți de liniște și uneori de neliniștii m-a făcut să scriu, să scap de ele, odată puse pe hârtie te părăsesc…și pentru că primavera e anotimpul renașerii, răscolim amintirile cu gândul la o primăvara ce a fost sau la alta care o așteptăm încă. | |
| = Si vine vara | Gabriela Marieta Secu [19.May.05 16:59] |
| Marie, dincolo de tristetea cu care te-ai incarcat aici, simt ca esti o Vară, o puternica, incpabila de imagini in cuvinte ma simt, fiindca textul tau vibreaza pe dinauntru de acel foir ce ne-a adus cam pe toti aici - la aceasta cina de taina a liricii - nu de drag de literatura, ci de drag de doruri, de umbre reale sau imaginare... Dezbraca-te de umbrele astea si lasa vara sa-ti rada in ochi, simt ca tu esti capabila sa scrii vara, vara muntilor, vara marilor, vara raurilor... asa te simt... cu drag Geea | |
| = Si eu!! | Loredana [02.Oct.05 19:06] |
| Sa fie asta sfarsitul lirismului tau interior si dezvaluirea lui precum o bomba care doreste sa ne atraga privirea?...orice ar fi are credibilitate.....are esenta dar cum ziceau si alti ,dezbracata' de aceste pete de intrebari...nu te lasa invaluita de ele acum...a venit vara...imbraca-te in soare!si mergi asa..cu ochii inainte....(iti urez succes in cazul in care ai intrat intr-o stare delicata...sa treci cu bine peste!) | |
| = E mult sau e prea putin, cine mai poate ști | Maria Prochipiuc [19.May.05 18:40] |
| Geea - tu ai dreptate, orice scriere are în interiorul ei o fârmă de adevăr, uneori realismul deranjează, aici la mine nu e numai adevăr, ci și halucinațiia gândurilor care incearcă să te descrie, încearcă să facă din tine un alt om, e poate perioada umbrelor mele acum, dar și a dorurilor? O fi! Esențialul e că exist cu toate așezate pe dinăuntru, nu le pot vedea decât cei care simt dincolo de cuvinte. Pentru mine toate anotimpurile sunt la fel, toate sunt aducatoare de ceva… Mulțumesc! | |
| = Mariei :) | Lory Cristea [19.May.05 19:17] |
| ,,îți vorbesc de primăverile pe care le-am inventat special pentru tine``...plec de la subtitlul tau, care e plin de poezie, si nu vreau sa cred ca esi trista, poate doar cu multe ganduri, scrie-le cum stii tu si daruieste-le pentru a lasa loc altor ganduri, noi...proaspete, la fel ca primaverile e care le inventezi:) drag - Lory | |
| = gând | Ion Diviza [20.May.05 08:48] |
| Am reținut, între alte mărturisiri poetice, acest gând adânc, trăit cu durere: "Istovitoare umbrele mă poartă zi și noapte, uneori îmi dau speranțe, alteori mă tăvălesc prin praful minții unora sau altora, vor să mă învețe ce-i demnitatea." Cu drag, | |
| = Ceva mult mai personal si mult mai profund | razvan rachieriu [20.May.05 10:10] |
| "Cuvintele din noi catre noi" sunt cuvintele nascute din singuratati si care se intorc in noi nespuse decat in dialogul launtric cu fiinta. "De frica singuratatii din noi" uitam ce-am fost ieri, ascundem ce suntem azi in umbrele crescute din temeri si populam ziua de maine cu iluzii. Este asa si nu altfel ,fiindca lumea si oamenii sunt asa si nu altfel, , caci daca ar fi altfel , atunci am trai in alta dimensiune existentiala creata dupa alte legi. Dorul dupa ceva inefabil cauta noutatea din desuetitudine, fericirea iluzorie din nefericire, patima din blazare. Corbii ciugulesc inima, iar in locul ei este ceva mult mai personal si mult mai profund. | |
| = Umbre | Elena Marcu [20.May.05 11:40] |
| Intervin și eu pentru prima oară cu un comentariu la un text de-al tău. Mi-a plăcut mult și mi se pare mai degrabă o filă de jurnal al sufletului, nu pentru că nu i-aș credita valoarea artistică, ci pentru că valoarea sentimentală și sufletească, sinceritatea o depășesc. Un text care doare și doare. Și un text care dă mâna „singurătăților dincolo de noi”. „Inima pe tavă, hrană”... pentru noi, cei ce am citit și îți mulțumesc. | |
| = prea de-a gata formularile | tudor micu [20.May.05 15:33] |
| o retorica, nici macar interesanta, care se anuleaza de una singura pentru ca iese, adica tu ai scos-o, din orice fel de context. parerea mea este ca retorica nu reprezinta un context, in nici un caz. "Iar timpul, timpul îmi macină gândurile că am mai trecut pe acolo și îmi rupe în felii de doruri inima și mi-o așează pe tavă hrană pentru corbi…" finalul se vrea ceva mai concludent - era firesc ca textul sa se termine - dar mie cel putin final finalului, naturalistic (pe tava hrana pt corbi), imi trezeste doar niste asocieri cam seci. e ca si cum ignori complet ca "timpul trece, poeziile ramin" | |
| = timpul îmi macină gândurile | Maria Prochipiuc [20.May.05 18:06] |
Loredana- sfîrșitul nu e decât atunci când ființa trece în neființa si poate daca totuși ai avut ceva de spus, cine poate ști, nici atunci. Nu doresc să pun bombe, sunt doar trăirile mele așezate așa cum m-am priceput eu, iti multumesc de trecere. Lory- nu sunt tristă, sunt o fire prea veselă, dar mai este și interiorul acesta care nu se lasă înșelat de fiecare dată și mai explodează, uite așa! Ai dreptate toate gîndurile vin și pleacă… Ionică- tu le spui frumos ``mărturisiri poetice``, sunt trairi care au trecut prin inima mea, care m-au frîmântat zile și poate și nopții, dacă am reusit să le expun în mod poetic e bine... Răzvan – ai înțeles foarte bine e acel dialog cu tine, apreciez ce ai spus aici în mod deosebit: De frica singuratatii din noi uitam ce-am fost ieri, ascundem ce suntem azi in umbrele crescute din temeri si populam ziua de maine cu iluzii. Și iar un adevar: "Dorul dupa ceva inefabil cauta noutatea din desuetitudine, fericirea iluzorie din nefericire, patima din blazare", aici te-aș contrazice, nu chiar blazare,poatevrei ceva, altcevaul Elena – îmi face placere să te știu musafir în casa mea, în casa sufletului meu, da poate fi o filă de jurnal, pe moment am vrut doar să scap de aceste randuri și le-am numit gânduri. Tudor – formulările nu s-au vrut altfel decît așa cum erau, cum le-am simțit în momentul când le-am scris, aici nu e vorba de retorică, sunt doar gânduri spuse direct fără nici un fel sofisticare a cuvântului , cu toate că dacă cauți vei găsi și metafore,și dacă erai aten nu ignor trecerea timpuli ci … | |
| = fara obiect | tudor micu [20.May.05 19:22] |
| felicitari pt tranzitia gindit/scris. presupun ca e vorba de o anumita disciplina, oricum o dezinhibare totala. ce vreau eu sa spun e ca din textul tau nu se simte asta. sau gindesti in metafore, formulate ca atare. oricum, eu nu asist la o manifestare a constiintei tale | |