| + da | Lucian Mușet [15.May.05 15:36] |
| Aparent subiecte mult prea răstălmăcite, iubirea, fericirea, dragostea, comuniunea, își regăsesc mereu noi interpretări. E drept că nu e nimic nou sub soare, dar e la fel de adevărat că din tot ce e sub soare știm prea puțin. Apetența pentru "poveștile imposibile" este exprimată în singurul mod care îi este firesc: "fără bagaje"! Strofa a doua îmi pare o poezie în sine: "de-acum trebuie să respectăm regula jocului de o parte iubirea declarată de cealaltă bulevarde noi pentru amante" Urmează porția de imaginar cu o constatare minunată "am soarta unui plop / condamnat să crească într-o singură direcție"; direcție de la care se încearcă deraierea descrisă în primele strofe. Construcția finală coboară într-o realitate închisă în care spațiul ritmat și rimat se găsește doar în colivie. Un poem complet, pătrunzător. cu bine, | |
| + Capricioși si deschiși capriciilor | Vasile Rotaru [15.May.05 15:53] |
| Teme, obsesii, mod de a sugera ideile sau a le nota, amestec de incizie cu mână sigură și intelectualitate afectată amintesc parcă de Ileana Mălăncioiu din primele ei cărți. Faptul ca nu e pe deplin așa este expresivitatea dezinvoltă, unde se trece cu disperare de la „poveștile imposibile / fără bagaje” la o amărăciune grațioasă sau insolentă (deși nu e bine spus, dar nu găsesc alt termen acum) „ca doi străini /fiecare cu lumea lui /cu mizilicul lui de viață”. Fondul textului este cu siguranță sentimental dar si aluziv la nevrozele si toanele unor iubiți care-și prezervează la modul ideal iubirea „doar în colivie”, acolo unde doar ochii văd și inima cere. In fine, imaginile sunt de o istețime cuminte dar fără a se transforma într-o confesiune monotonă. Nu s-ar potrivi cu anxietatea ta proverbială. Nu ti-am dat stea niciodată, dar nu acesta e motivul pentru care dau una acum, evident. | |
| = * | Andrei Neagu [15.May.05 16:02] |
| "iubirea iubirea și fericirea rimează doar în colivie" pe cat de bine coafeaza poezia pe atat de falsa imi pare strofa asta, mai ales atunci cand "am soarta unui plop/ condamnat să crească într-o singură direcție". si ce daca mi-a placut!? | |
| + bine ai venit | Florian Silisteanu [15.May.05 16:23] |
| Nichita Victoria! Dacă ar fi să scot prin lume și să arăt felinarului din colț cam pe unde stă ghemuită lumina unui poem atunci fără doar și poate aș scânteia din amnarul cuvintelor . Tu ești poetă! Tu ești o mare poetă! o spune poporul meu fără frontiere și cine mă cunoaște pricepe din prima că nu pasc armăsarii pe pământ străin. Te-aș ruga să dai jar cailor din poezia ta iar pe hățul dedinspre cer să scrii EUGENIA REITER. Bine ai venit! | |
| = ,,o isprava`` | Lory Cristea [15.May.05 16:43] |
| Poemul tau...atat de adanc Nichita, mi se pare ca ,,o isprava``, asa cum ii place lui Liiceanu sa numeasca un lucru complet, bine facut, caruia nu i se mai poate adauga nimic. Iata-ma in lumi complexe, de oameni mari...c-un pic de frica si mirare...frumos poem! drag - Lory | |
| = Intimplare | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Figuri de iubire. Poem grav, limpezind firesc lucrurile, indiferent ce a fost sau n-a fost: de-acum trebuie să respectăm regula jocului de o parte iubirea declarată de cealaltă bulevarde noi pentru amante Ce conteaza ce forma ia iubirea, aici versul ia contur echilibrat de trairi, se cauta printre metafore simple. Directii diferite pentru el si pentru ea. O singura directie a ideei, o coerenta deloc pierduta in tot ansamblul poemului: "nu ma mai privi". Indeosebi remarc: tu să nu mă vinzi am soarta unui plop condamnat să crească într-o singură direcție Cit de simplu se pot transcrie in imagini intimplarile grave, Nia... Si cit de frumos... Drag, Ela | |
| = "iubirea/iubirea si fericirea rimeaza doar in colivie" | Dediu Dan [15.May.05 18:21] |
| Nu stiu daca sa le numesc neaparat foarte reusite,dar mi-au cazut cu tronc versurile"iubirea/iubirea si fericirea/rimea- za doar in colivie".Altfel un discurs unitar,inchegat,cu un limbaj aparent"inofensiv",dar anti-clisesitic si care isi asuma intr-un fel anumitele defiecente de ordin tehnic, mizand pe simplitate,sinceritate,o inocenta a eului liric necontrolata.In mai toate poeziile autoarei observ o dorinta de dezvoltare a eului liric,relevat desigur prin creatie si cititorului,o simplificare a discursului intr-atat cat trebuie,cum spuneam,parca asumandu-si deficientele de ordin tehnic,in definitiv o introducere in inefabilul si genunile eului liric(na,ca v-am dat gata),abuzand,dar cu dexteritate ce-i drept,si acceasi naturalete,lipsa de artificial,de un laitmotiv,sau nu stiu daca sa-i spun asa,abuzand de o tema mai degraba.Tema se stie,cred.("abuzand" e nefericit formulat,dar cred ca aveti mila de mine si nu ma rugati sa gasesc altceva). Numai bine,doamna Nichita Victoria.Inca un poem pe placul meu,ca foarte bun ma feresc sa-i spun,n-am atat de mare incredere in principiile mele estetice. | |
| = Ce final... | Negru Vladimir [15.May.05 18:24] |
| "nedumerită rămân în așteptarea ta tu vii la ora cinei cu ploile gata răscolite apoi plecăm în direcții opuse diferite aiurea ca doi străini fiecare cu lumea lui cu mizilicul lui de viață iubirea iubirea și fericirea rimează doar în colivie nu mă mai privi" Aceasta este poezia mea :)... superba alcatuire si de o feminitate incantatoare, aluziva insa atat de pregnanta. Finalul face cat zece poezii. | |
| = raspunsuri | nichita victoria [02.Oct.05 19:06] |
| Lucian, asa este. daca ar fi sa le mai stau in preajma macar o data cred ca intai le-as adulmeca o perioada sa ma conving ca nu-mi fac rau si abia dupa... multam de semn:) Bazil, domnule Bazil, stimate Bazil, spre rusinea mea n-am mai citit-o pe Ileana Malancioiu de muuuulta vreme. "anxietatea mea proverbiala"? zambesc... uneori imi experimentez dezinvoltura ca si cum mi-as pierde avansarea in neliniste si ca pe orice nelinistit ironic il putem gasi usor in impactul cu fraza desi se ascunde cu multe, foarte multe, reverente false dupa ambiguitati desarte. l-ai putea pierde daca nu l-ai crede:) sper sa nu ma pierzi:) multam stimabile Andrei, ti-o parea tie falsa (sau poate si altora) dar mie nu, ca daca mi se parea asa n-o mai agatam acolo. e un abandon necesar. asta te face sa-l ascunzi printre degete sau sa terorizezi cititorul (care esti tu) prin bunavointa. si daca nu ti-a placut, ce? Sile, mai sa ma sperii. lasa felinarul in coltul lui, neputincios, nebagat in seama sau hai sa-l despartim in silabe atat de exact pana ajungem sa-l imblanzim cu intarzierile noastre in dragoste:) pe eugenia reiter n-o baga in seama. se simte bine in pielea nichitei victoria. multam:) Loredana, ma bucur ca ti-a placut "isprava" asta. paseste fara frica (si chiar si fara mirare) in lumea asta. teama ne insoteste machiata, ovatorie si cocheta ca o madona plina de ruj. dar atat:) cu drag Ela, a fost, n-a fost, este, nu este... cine mai stie? e ca un jongleur care ne ademeneste pana la sacrificiul renuntarii prin aducere aminte la clipa care ne preceda ca o alternativa vulnerabila. multam, cu drag. Danut, ca de obicei, onorata de trecerea matale pe aici. la asa comentariu nu-mi ramane decat sa-ti promit ca raman datoare c-o strangere de mana. sper sa ne vedem la Iasi:) multumesc Vladimir... "aceasta e poezia mea" nu a ta:) (sic!) si ca sa vorbesc "pe limba" ta as spune ca e floare la ureche sa pacatuiesti prin lipsa de farmec. vinovatia e ludica si ne compara cu un acces neprefacut la tot ce este mefistofelic. e de-ajuns sa parcurgem o tristete spre a ne complace in deziluziile vesnice ale suportarii fiintei. am reusit sa te ametesc?:) multumesc, iar, tuturor | |
| = verbe | DoDu [02.Oct.05 19:06] |
| Eu cred ca se exagereaza, dar poate exagerez si eu. Poemul e perfectibil, se mai poate lucra pe el, slefui. Sa dau un exemplu, in prima parte timpurile verbelor vin de la trecut, trec prin prezent si ajung la viitor si parca e prea mult asa o invalatuceala de timpi. mai apar si gerunzii si conjunctiv... | |
| = DoDu | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| domnu DoDu, hop si matale spre final. cu mana mea ti-am aprobat comentariul si-o sa-ti si raspund ca poa' astepti dupa colt si nu vreau sa te tin prea mult. cica e rau sa stai la colt. daca nu ziceai nimic ma suparam, c-asa sunt eu suparacioasa si pun verbe pe unde se nimereste. ca sunt trecute, prezente, viitoare si cum or mai fi, ce mai conteaza? tre'ia sa-mi spui daca ti-a placut sau nu da' tu venisi repede sa zici ca s-a exagerat. diagnosticul matale ma pune pe ganduri, suflet curat cum te stiu ca-mi vrei binele. o sa vedem ce putem face cu verbele alea in doi timpi si trei miscari. de care miscari, sa nu ma intrebi ca inca nu stiu. imi spui tu. da? | |
| = pe puncte | DoDu [02.Oct.05 19:06] |
| Unu: de unde stii matale ca e spre final? Ca sunt mii si mii de suflete compozitoare si comentatoare pe site Doi: daca m-ai aprobat cu mana matale sunt linistit, daca ma aprobai cu mana mea era grav si luai nivel -20 Trei: daca te suparai, iti trecea, ca prea le jonglezi cu calatoriile temporale Patru: mi-a placut, ti-o spun fortat de imprejurari cu somatii, amanunt care as fi preferat sa-l tin in ascuns, dar cu matale nu se poate Cinci: ai nimerit-o cu sufletul curat, nu stiu de unde iti culegi informatiile, dar faci treaba buna. Sase: nici eu nu cunosc toate miscarile, eventual pe cele de ebrietate, ca-mi placea sa-l urmaresc pe tata cand venea de la gradina banateana si calca pe cioburi imaginare | |
| = opinie | Tanasescu Nicolae Constantin [15.May.05 21:34] |
| Domnul Dodu are dreptate, aceasta poezie este perfectibila, dar... cine are nevoie de ea asa? Eu unul, nu... fiindca am invatat de la marele Nichita ca perfectiunea nu are de a face cu arta, ca dupa ce faci un cub perfect, trebuie sa-i zdrobesti un colt ca sa se mire toti , de ce nu e perfect acel cub!!?? ce perfect ar fi el daca n-ar avea zobit un colt! caci daca el ar fi perfect nimeni nu l-ar baga in seama, perfectiunea nu atrage atentia. asta a facut si Victoria aici a reusit un poem perfectibil de aceea superb. eu nu dau steluta fiindca, spuneam cu ceva timp in urma ceva despre coroane si regine, raman la aceeasi parere felicitari pentru reusita Costin | |
| = pai nu | florin bratu [15.May.05 22:43] |
| prea se mai poate spune nimic nou la ora asta, se mai poate insa lasa semn (mai ales cand e primul aici cred) ptr o poezie frumoasa, un stil ce/mi pare bine definit dublat de o interesanta abordare a temei, ce nu refuza nici cotidian, nici transcedental. | |
| = Nichita | Motoc Lavinia [16.May.05 10:50] |
| Haotic si rascolitor. Dar ' tu vii la ora cinei cu ploile gata rascolite', cum as putea sa astept coerenta de aici?Cateva linii/ versuri banale, unele cu rolul lor bine definit in cotext, altele nu. Per ansamblu un poem miscator. | |
| = Nichita | Geta Adam [16.May.05 13:02] |
| Ce imi place mie este tocmai jocul cu timpurile verbelor. Nu sunt folosite haotic, fiecare are locul (si timpul:)) sau, bine gandite si pozitionate. Poemul te marcheaza oarecum, sunt reguli acolo, sunt taceri acolo, sunt vorbe acolo. De obicei nu las semne la poemele tale, prefer sa tac:) Acum... | |
| = nichita | Alin Pop [16.May.05 17:26] |
| prea mult serios face rău la cap uneori, așa că mi-am permis... lulu-lugu foaie verde prinde-mi inima și-o pierde du-mă într-un vers mai șui să mă cred un plop gălbui să jucăm cu cea mireasă o mirare cât o casă și când dorul ne va vinde în privire ne-om cuprinde și iar serios, prima strofă, o introducere expresivă, îmi place, mai puțin ultimul vers, care îmi sună prea ambiguu. a doua strofă îmi pare un pic mai ștearsă, prea directă, cu aceeași rezervă, poate-mi scapă ceva. a treia, cea cu mirese, excelentă. aici e miezul, intensitatea ascunsă a trăirii. o posibilă interpretare: mireasa și nunta, alăturate neliniștii și refuzului formulărilor devin simboluri ale unui transcendent liric. plopul, sensul unic - aspirația, o fidelitate resimțită intrinsec, parte a propriei ființe "tu să nu mă vinzi/am soarta unui plop" finalul concluziv, ca o reintrare în matcă, în cotidianul prudent, urmărind însă atent mișcările sufletului - "nu mă mai privi" pentru că mi-a plăcut poezia, mi-am luat răgazul de a privi la ea mai în detaliu. cred că silișteanu știe ce spune. | |
| + pe pleoape | Alina Manole [18.May.05 00:07] |
| Să încep cu ce nu mi-a sunat tocmai bine: "bulevarde noi pentru amante" (prea e un poem de iubire ideală sau așa l-am perceput eu) și nici "colivia" din final nu mi-a rimat deloc cu "iubirea și fericirea". O fi așa, dar zi și tu altfel. :) Foarte reușită strofa și mai ales versul de început: tu vii la ora cinei cu ploile gata răscolite apoi plecăm în direcții opuse diferite aiurea ca doi străini fiecare cu lumea lui cu mizilicul lui de viață Are un ceva anume poemul tău, deși nu e dens în metafore, o tandrețe care parcă îți rămâne pe pleoape după ce îl citești. | |
| = alte raspunsuri | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| domnu DoDu, matale nu mai capeti raspuns ca te inveti cu narav si dup'aia nu stiu cum sa te dezvat. ti-am sutit 6 puncte? ti-am sutit! Costin, mai degraba o ignoram cu eleganta decat s-o incurajam:) de perfectiune ziceam. multam mult:) Florin, mai ales ca e primul... nu-mi ramane decat sa-mi doresc sa nu fie si ultimul. multam Lavi, greuuu mai treci pe aici. tot e bine ca nu ma uiti:) Geta, cu tine sa vorbesc ore in sir si nu ma satur:) multam. restul stii Alin, ai facut un asa frumos comentariu ca ti-as da stea:) pentru ca ti-a placut, multam. Alina, steaua ta a venit cand ma asteptam mai putin. nu prea ne comentam noi doua (sic!) pentru ca, oricum, rar ne raman probleme necomentate:) venita din partea ta chiar este o onoare. cu drag | |
| = The End | Camil Camil [07.Jun.05 14:23] |
| Final neasteptat, aproape brusc, socheaza prin trimiteri: prima data la persoana iubita, apoi la cel care citeste textul. Mi se pare placut stilul tau, are curgerea unui fluviu, fara a se varsa in mare. E un (e)fluviu continuu. Toate cele bune, | |
| = ...asulta-ma! | Constantin ENIANU [18.Jun.05 15:48] |
| Intr-adevar, fericirea si iubirea sunt doua rime de colivie in care poetii sunt inchisi si canta din gratiile ei ca la o harfa... | |
| = Mind games | Andu Moldovean [22.Aug.05 01:29] |
| Da, joc de putere, mind games, un spectacol de artificii pe cerul fara luna. Si inceputul a fost astfel, facut. Bobadil. | |
| = rar vezi atâtea steluțe | Dan Lucian Stefancu [02.Oct.05 19:06] |
| Imaginile surprinse sunt interesante. Mi-a plăcut comparația cu soarta unui plop de a crește într-o singură direcție. In rest...nu e o poezie pe gustul meu, nu are continuitate, nu e nici măcar sinusoidală. Pornești cu o idee și continui cu alta... Am rămas în schimb impresionat de comentariile primite și oferite pe marginea poeziei. numai bine, PS: mă întreb cum de ai timp pt atâtea... | |
| = raspunsuri | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| Camil, e curgerea fireasca a intamplarii, cu sau fara bagaje, cu sau fara dorinte. multam de trecere. Constantin, un iesean ma intreba (ieri parca) de ce in colivie, de ce amandoua. a fost greu sa-i explic. multam Andu, domnul, sa nu-mi zici ca n-ai vazut niciodata artificii care nu se aprind. e intuneric bezna. si tu astepti. intr-un costum cu patratele si cravata portocalie, pantofi cu varf ascutit. si tu astepti pe treptele tocite de du-te-vino-ul inceputurilor de fiecare data din alt punct. joc al mintii? neah. Dan, multumesc intai. asa este, nu are continuitate, nu are gust, nu e sinusoidala, incep o idee si ajung la alta. ma chinui si eu pe aici. bine macar ca ti-au placut comentariile:) | |
| = Ni.Vi. | Lucian Parfene [26.Aug.05 21:55] |
| intotdeauna mi-au placut poeziile tale pentru ca sunt foarte sincere si lipsite de ura. Poate prea personale. nu cauta perfectiunea nu exista iubirea si fericirea da. !!! | |
| = Bildhafte Vorfälle | nichita victoria [02.Oct.05 19:06] |
| Lucian, multam mult:) mai vorbim Anton Potche imi cer scuze, adineauri am descoperit traducerea textului de mai sus in lb. germana desi dateaza din 12 iunie. Mein Gott, tatsächlich Du erstaunst mich. Ich nie habe vorstellen können daβ mein Text übersetzt ganz. Aber... "einmal ist keinmal", so sagen die Deutschen:) Das war sehr nett von dir. Vielen Dank! Mit freudlichen Grüβen | |
| = doamne... cat de mult imi place! | petre ioan cretu [06.Mar.12 12:02] |
| "cu ploile gata răscolite", doamne... cat de mult imi place! | |