Comentariile membrilor:

=  Shalom !	Sorin Olariu [19.Apr.05 03:07]
Ce au facut evreii? Pai in primul rand l-au fac-ut pe Iisus.
=  au facut ceva bun	Joe King [19.Apr.05 09:20]
Sorine, deci ceva bine. Insa, am vazut la televizor, un reportaj facut in America in care cineva povestea ca exista inca oameni carora daca le spui ca esti evreu te pipaie pe cap sa vada daca ai inceput de coarne. :-) si asta nu e o gluma. Eu sunt curios sa aflu cauzele antisemitismului in randurile celor care scriu material rasist la siteul asta. Un antisemit care nu are curaj sa recunoasca ca e asa, valoreaza mai putin decat putinul.
=  da	Lalique [19.Apr.05 09:34]
hei..un antisemit poate fi la fel de usor un rasist, chiar un calau...din pacate... mazel tov:)
=  Lalique	Joe King [02.Oct.05 19:06]
au fost calai, nu ? dar asta nu se va mai intampla niciodata. Ai vreo legatura cu Rene Lalique ? :-)
=  O “reflexie” personală asupra întrebării sincere(care bineînțeles, va fi interpr	Mustață Ionuț [19.Apr.05 15:48]
Cum se acceptă oare pe acest site, astfel de întrebări? Aceasta domnule Joe King, este o dovadă de antiromânism, și menționez și unde am găsit acest fapt: „Ce v-au facut bre, evreii ? De ce sufera asa de tare romanul din cauza evreilor ?”. Cum îndrăzniți, să acuzați întregul popor român de antisemitism? Ce v-au făcut românii? Noi, care am suferit de-a lungul istoriei, în urma atâtor asupriri din partea tuturor imperiilor vecine; le puteți nega domnule Joe King? Eu nu neg Holocaustul… Atunci ce naționalitate am, pentru că din felul în care v-ați exprimat aici, în nici un caz nu pot fi român. După cum ați observat, a apărut o ură din partea spaniolilor… Acum, și evreii le calcă pe urme… Până unde va merge acest antiromânism?….De unde atâta venin? Hai curaj. Atenție: expresia „l-au făc-ut pe Iisus” mai poate însemna și „l-au căsăpit pe Iisus”… să înțeleg că și în acest caz, răspunsul dumneavoastră pentru domnul Sorin Olariu rămâne în picioare? Mă îndoiesc… o națiune întreagă nu poate fi vinovată pentru judecată unui om (pentru unii) sau Dumnezeu (pentru alții). Cu respect Ionuț
=  Draga Joe	raluca tudor [19.Apr.05 16:43]
Nu sufar de antisemitism acut, dar, daca nu ma inseala documnatarea asiduua pe care am fac-ut-o, evreilor de "datoram" instalarea comunismului in Romania. Si, ca orice treaba evreiasca, au facut-o temeinic.
=  Ionut	Joe King [02.Oct.05 19:06]
Domnule, eu ma refeream nu la toti romanii ci la romanii antisemiti de pe site. In legatura cu Sorin Olariu , nu m-am prins, ma refeream ca Jesus era evreu. Dar daca Sorin Olariu s-a referit la casapire, a fost cinstit , a recunoscut ca e antisemit si eu l-as ruga sa vada filmul Amen al lui Costa Gavras. Sa urasti evreii pentru ceva stupid si neadevarat e un nivel scazut de om cu pretentii intelectuale. E comic, eu care ma lupt impotriva rasismului sa fiu acuzat de antiromanism. Eu ii condamn, primul, pe spanioli. Respect Romania si pe romani si e atat de trist sa intalnesti rasism la forumurile romanesti. Repet, m-am adresat doar antisemitilor de la site. Te rog sa nu exploatezi o posibila interpretare, nu e cazul.
=  Tocmai din partea ta ?	Joe King [02.Oct.05 19:06]
Raluca , ma dezamagesti profund. Nu suferi de antisemitism acut dar suferi de unul normal ? Adica evreii v-au bagat comunismul pe gat ? Cel mai mare rau l-a facut comunismul in vremea lui Ceausescu . Cu participarea romanilor din preajma lui care l-au lins in fund si l-au slugarit. Si poporul a inghitit in liniste. Unde e vina evreilor ? Daca nu infiintau ei partidul, Ceausescu era mai bland ? Sau iti inchipui cumva ca era capitalism in Romania si nu comunism ? Stii ceva ? Romanii, cu greu isi iau responsabilitatea de ceva. De ce oare ? Ia spune tu, pogromurile din Romania cui le datorezi ? Au fost inaintea comunismului . Nu-i asa , Romania ar fi fost azi in fruntea Europei daca nu erau evreii, nu ? Sa dai vina mereu, pe altii, mereu altii sunt de vina. Dar asta e prea putin, prea putin, mai nimic.
=  Reflexia mea e chiar o reflexie	Mustață Ionuț [19.Apr.05 21:12]
Nu. Nu v-am acuzat de antiromânism. Am vrut să obțin o atitudine defensivă și am reușit. Suntem în 2005.Antisemismul, xenofobia, etc. sunt realități care nu le putem pune la îndoială, realități care sunt pedepsite atât într-un cadru legal internațional cât și la nivel național în statele care se consideră civilizate. Însă, mi-e teamă că a folosi cuvântul „evreu” într-un eseu , atrage o probabilitate de 90% de a fi acuzat de antisemitism… Da, și suntem în 2005. Nu sunt pro sau contra Ion Iliescu (din punct de vedere politic), dar am auzit și eu acel discurs, în care afirma că au suferit și românii din cauza celui de-al doilea război mondial( aceasta am înțeles eu) și mi s-a părut cel puțin exagerat felul în care Israelul a ajuns –nu știu pe ce căi- la ideea că sus numitul a minimizat Holocaustul. Vroiam doar să atrag atenția. Cu riscul de a exagera puțin, unele acuze de antisemitism par la fel de logice ca acele discursuri ale Ku-Klux-Klanului împotriva negrilor. „Exploatarea mea a unei posibile interpretări” a fost una simulată. Da, am exploatat la maxim faptul că ați vorbit la un mod atât de general și nu ați avut curajul să arătați antisemismul într-o direcție concretă. Aveți grijă ca dumneavoastră să nu cădeți pe bune, în asemenea capcane. De asemenea eu doar am atras atenția asupra unei afirmații făcute pe această pagină pentru că am observat acolo cuvântul făc-ut scris ciudat. Nu știu sigur dacă autorul s-a referit de vreo maniera la alternativa prezentată de mine.(aceasta pentru a evita eventuale acuze inutile) Cu bine Ionuț
=  clarificari	Joe King [19.Apr.05 22:19]
Domnule, eu nu ma simt acuzat si daca ma acuzi , dreptul dumitale. Eu sunt un militant pentru pace si prietenie, cred in ele. Daca te uiti cu atentie nu am generalizat, din contra. M-am adresat unui grup restrans. Sunt antipatic si nu caut simpatie ci ma revolt cu scopul unui rezultat bun. Nu vreau scandal ci explicatii cinstite. De ce ura ?
=  Nu e chiar asa, Joe	raluca tudor [02.Oct.05 19:06]
Vrei sa spui ca pe vremea lui Dej, counismul era parfum si doar pe vremea lui Ceasusescu am suferit noi? Vrei sa spui ca in vremea lui "Stalin si poporul rus/libertate ne-a adus", puscariile erau un soi de locatii pentru chiolhanuri si agape in locuri cu aer conditionat? Atunci a inceput, draga Joe, comunismul in Romania, cand evreii din Moldova de peste... (sigur, aia scapati de asa-zisul pogrom) s-au inscris in Partid, nu inainte de a-i talhari, ca la drumul mare, pe nefericitii de soldati romani care, in tampenia lor, incercau sa tina piept asediului sovietic... Mai "distractiv" e ca fidelele arhive KGB-iste chiar consemneaza aceste episoade... Imi apre rau ce te-am dezamagit, dar tot nenorocitele alea de arhive (si KGB-iste si CIA) consemneaza disperarea cu care criminalul ala de Antonescu incerca sa-i faca pe evrei scapati de pogrom si de lagare. Si comunismul a mai inceput si cu entuziasmul regelui Mihai ...
=  talhari ?	Joe King [20.Apr.05 12:18]
Tu iti dai seama ce spui aici ? " evreii din Moldova de peste... (sigur, aia scapati de asa-zisul pogrom) s-au inscris in Partid, nu inainte de a-i talhari, ca la drumul mare, pe nefericitii de soldati romani care, in tampenia lor, incercau sa tina piept asediului sovietic." Tu indraznesti sa negi pogroamele ? Si azi ? Tu ai citit arhive KGB si CIA si trebuie sa te cred ? Sau cineva trebuie sa te creada ? Ce ai scris mai sus e o instigare la ura de cel mai jos nivel posibil. Evreii i-au talharit pe soldatii romani ? De unde le scoti , ineptiile astea ? Cati ani ai ? Ai trait pe vremea aia si ai vazut cu ochii tai ? Nu-mi vine sa cred. Si tu esti din aia care cred ca evreii au coarne? Ca beau singe de copii si l-au omorat pe Isus ? Nu v-ati saturat de prostiile astea ? Vreti sa le transmiteti din generatie in generatie ? Cui folosesc ? Am un prieten care e foarte informat , istoric. L-am rugat sa se inscrie si sa puna si el eseuri. Sper sa se inscrie cu pseudonimul talusa si sa participe la topicul asta.
=  Joe, renunt	raluca tudor [20.Apr.05 12:40]
Renut la dezbaterea acestui subiect. Fiindca raspunsurile tale te plaseaza, prin tonul tau, culmea, langa cei care CHIAR neaga pogoamele si care spun ca nazismul a fost bun si folositor. Nu cred asta si nu cred nici in tonul cu care combati tu. Nu esti singurul cu prieteni care sunt istorici. Instigare la ura? Cum crezi tu... "Pogroame" in Romania? Atunci cum se cheama ce-a fost in Polonia, de ex? Doar asta intelegi tu, ca eu "cred ca evreii au coarne? Ca beau singe de copii si l-au omorat pe Isus ?" Eu inteleg ca e momentul sa nu mai victimizam atata si ca nimeni nu e fara vina si joaca doar rol de martir si ca... dar gresesc, de fapt. Am zis ca renunt la acest subiect si acum chiar renunt. Da-mi de stire daca vrei sa renunt de tot la comunicarea cu tine.
=  lasitate	Joe King [20.Apr.05 13:06]
Ai dat cu pumnul si ai fugit. Adu arhivele KGB si CIA, sa le vedem si noi. Pogroamele din Romania au fost, si Romania si-a luat in sfarsit responsabilitatea pentru ele. Insa Roaluca Tudor continua sa le nege. Ce vrei sa dovedesti ?
=  Sa dovedesc?	raluca tudor [02.Oct.05 19:06]
Ia aprobari speciale, prin prietenul istoric, si du-te sa vezi arhivele. Pe urma mai vorbim. Daca pentru tine, a deschide gura sa spui ceva este egal cu dat cu pumnul, exista o problema. Lasitate? Cum zici tu, da' io actionez cum zice poetul rus: "Imi e de ajuns sa stiu ca pot!"
=  un sfat	Joe King [20.Apr.05 15:06]
Nu e de ajuns sa stii ca poti. Daca arhivele KGB si CIA sunt pe internet ( :-) ) da si tu un copy & paste. Nu poti doar sa arunci cu vorbele si sa te admiri citindu-le la un post. Adu argumente solide nu, scrie acolo si scrie acolo...Am vazut eu acolo si acolo... Respecta-te .
=  AU ADUS EVREII COMUNISMUL IN ROMANIA?	Joe King [21.Apr.05 09:45]
Cititi cu atentie !!! Mai ales Raluca Tudor. de la Talusa: Este adevarat? Au adus evreii comunismul in Romania si apoi au emigrat, lasand marea masa a romanilor sa sufere si sa rabde jugul si jalea, in timp ce ei se lafaiau pe alte meleaguri? Haideti deci sa ne intoarcem in 1944, la data de 23 august, cand Romania s-a alaturat aliatilor, aducandu-si contributia la infrangerea Germaniei hitleriste. Sau, ca sa nu particularizam, sa ne gandim la Europa de est, dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Intr-o lume saracita si indoliata, ramasitele holocaustului isi cauta un loc in societate. Cei ramasi pe loc sunt inca speriati de spaima deportarii, de saracia anilor de somaj, munca fortata, stramutari fortate, foame, mizerie. Putinii supravietuitori ai lagarelor de concentrare -denumire eleganta a realitatii - lagare de exterminare - isi cauta viata dinainte, familie, prieteni, bunuri parasite in graba la plecare. Toti evreii sunt marcati, fizic si moral, de lunga si greaua incercare prin care au trecut. Vor sa uite, tind spre normalitate, spre bucurii si suferinte la scara normala, nasterea unui copil, moartea unui batran de moarte naturala, examene, munca pentru painea cea de toate zilele. Dar cum sa supravietuiasca pana vor ajunge la aceasta "normalitate" care pentru cei mai multi din ei pare un vis irealizabil? Mizeria lor fizica si morala le va permite sa treaca peste aceasta perioada? Si atunci a venit ajutorul, din partea evreilor pe care soarta i-a ferit de holocaust, evreii din Lumea Noua. Cu fonduri stranse de ei, organizatia umanitara JOINT a reusit sa solutioneze cele mai disperate nevoi de hrana si medicamente ale supravietuitorilor. In 1946, bugetul JOINT pentru operatiunile din intreaga lume se ridica la peste 53 milioane de dolari, din care 86% au fost cheltuiti in Europa, in special in lagarele pentru refugiati. Au fost ajutate mai mult de 180 000 persoane in Germania, mai mult de 120 000 in Ungaria, 65 000 in Polonia, 42 000 in Austria, si peste 200 000 in Romania, respectiv jumatate din populatia evreiasca a tarii din momentul respectiv. Cum au fost tratati acesti supravietuitori de catre populatia majoritara a tarilor respective? Iata cateva exemple. In Polonia, in primii trei ani de dupa razboi au avut loc pogromuri la scara mare. In Slovacia, in perioada 1945-1948 s-au inregistrat serioase tulburari anti-evreiesti, la Presov, Topolcany si Bratislava. In Ungaria au fost omorati trei evrei la Kundamaras, in 1946. In Cehoslovacia antebelica, evreii se identificasera in general cu limba si cultura vechilor nationalitati conducatoare - germana in partea ceha, maghiara in partea slovaca. Dupa razboi, supravietuirorii evrei au fost asimilati acestor nationalitati, evreii supravietuitori fiind tratati la fel de aspru ca hitleristii cotropitori. Una din provinciile acestei tari, Rutenia subcarpatica, a fost anexata de Uniunea Sovietica ca pret pentru eliberarea tarii de sub ocupatia nazista. Potrivit acordului incheiat intre Cehoslovacia si URSS, persoanele de etnie ceha sau slovaca puteau cere repatrierea in Cehoslovacia. Toata populatia evreiasca din regiune, aproximativ 12 000 de supravietuitori, si-a manifestat dorinta de repatriere. Dar intrucat inainte de razboi ei se declarasera etnici evrei, guvernul cehoslovac nu a vrut sa le acorde dreptul de repatriere. Unii au fost trimisi inapoi de la granita, mai mult de jumatate au fugit in zonele de ocupatie americana din Germania, doar o parte din ei au primit permisiunea de a se stabili in Cehoslovacia. Ce s-a intamplat in URSS, am vazut in lectia precedenta. In primii ani de dupa razboi, viata evreilor din Europa de est a fost influentata de doi factori politici. Primul a fost ocupatia sovietica. Trupele sovietice aveau ordin sa nu faca discriminari intre etnii, ceea ce inseamna ca uneori nu se faceau deosebiri intre evrei si nazisti, pe de o parte, iar pe de alta parte, ca si restul populatiei, evreii erau supusi jafului si violului la scara mare. Am discutat mai sus despre politica ambigua a Uniunii Sovietice fata de evrei . Pe de o parte, pentru prima oara in aceasta parte a lumii, constitutia le asigura egalitate deplina in fata legilor. Pe de alta parte, orice manifestare de atasament fata de cultura, traditia sau religia evreiasca erau considerate manifestari periculoase de nationalism burghez reactionar. URSS a ajuns astfel sa ocupe Europa de Est fara o pozitie ideologica clara fata de evrei. Al doilea factor care a influentat viata evreilor in aceasta perioada a fost ostilitatea populatiei locale fata de evrei, sentiment adanc inradacinat inca inainte de ocupatia nazista. Aceasta atitudine se datora atat bisericii care monta populatia impotriva "ucigasilor lui "Cristos", cat si ideologiilor nationaliste de extrema dreapta, aparute in perioada interbelica ca rezultat al framantarilor sociale si economice. Dupa 1945 un alt factor a contribuit la exacerbarea sentimentelor antisemite: relatia privilegiata dintre evrei si comunism. Intr- adevar, daca armatele hitleriste n-ar fi fost alungate din tarile est- europene de catre armata sovietica, evreii care inca mai traiau in aceste tari ar fi ajuns cu totii in camerele de gazare ale Auschwitzului. Constienti de asta, evreii i-au salutat pe rusi ca pe eliberatori si salvatori. Au salutat armata care le-a salvat viata, dar inseamna oare asta ca au salutat modul de viata pe care vroia sa- l impuna conducerea acestei armate? Inainte de a raspunde la aceasta ultima intrebare, sa ne intoarcem in 1945. Noii conducatori comunisti impusi de rusi erau impartiti, in general, in doua categorii: comunisti "interni", care ramasesera in tara in perioada interbelica si care adesea participasera la rezistenta antinazista, si cei "externi", care petrecusera ultimii ani in exil, - marea majoritate in Uniunea Sovietica. Dat fiind pericolul la care erau expusi in timpul ocupatiei naziste, comunistii evrei faceau in cea mai mare parte din a doua categorie. Intrucat cei din exil beneficiasera de o instruire ideologica intensiva in URSS si stabilisera contacte in cadrul ierarhiei sovietice, Moscova avea mare incredere in ei si, in faza initiala a regimului comunist, li s-au oferit posturi importante in cadrul noilor guverne. De exemplu, Ana Pauker, ministru de externe in Romania. Astfel, imediat dupa razboi, in constiinta populatiilor majoritare, evreu si comunist insemna practic acelasi lucru. Chiar daca existau evrei in cateva posturi cheie ale noilor guverne impuse de sovietici, marea majoritate a evreilor nu erau comunisti. Erau mult prea preocupati de agonisirea traiului si lupta pentru reintrarea in normalitate pentru a dori sa faca politica. Iar simpatiile lor politice nu se indreptau catre comunisti, ci catre partidele social-democrate, liberale, sioniste. Aceasta masa de evrei a ramas fara aliati in problemele care ii priveau direct - in ipoteza ca ar fi avut vreodata aliati. Un exemplu in acest sens este problema deosebit de controversata a restituirii proprietatilor evreiesti, atat cele comune, cat si cele individuale, confiscate ca urmare a legilor rasiale din timpul razboiului. Locuintele acestor oameni fusesera ocupate de localnici care refuzau sa le restituie. In Polonia, si nu numai, cativa evrei care isi recuperasera casele si atelierele pe cale legala, le-au parasit din nou in urma amenintarilor primite. In Ungaria, presa comunista ii indemna pe evrei sa dea dovada de intelegere si sa imparta apartamentele cu ocupantii curenti. In Cehoslovacia, cererile de restituire au fost pe neasteptate respinse, cu motivatia ca: "Declaratia comunitatilor evreiesti se bazeaza pe un principiu gresit. Nu apara interesele cetatenilor evrei, ci apara interesele personale ale capitalistilor. In cazul in care comunitatile de evrei ar continua tot asa, ele ar comite cele mai grave erori posibile. Cerem cetatenilor de religie mozaica sa decida daca sunt de acord atunci cand reprezentantii lor ii conduc spre clasa dusmanilor muncitorilor uniti." Curand evreii au descoperit ca se formase o alianta intre dreapta si stanga pentru a li se opune in problema restituirii bunurilor lor. Cei de dreapta se opuneau din motive antisemite; comunistii, din dorinta de a nu-i imbogati pe cei pe care-i considerau membri ai fostei "clase de inavutiti". Politica economica a comunistilor i-a afectat pe evrei mai direct si mai profund decat pe oricare alt grup etnic. Evreii din statele Europei de est se ocupau in principal cu meserii liberale, ca aceea de doctor sau de avocat, cu cabinete proprii. Erau mici meseriasi, cu ateliere proprii, sau mici negustori, cu dughene proprii. Erau bancheri sau industriasi. Intre 1945 si 1950, in tarile satelit ale Uniunii Sovietice, s-au nationalizat pe rand toate bunurile personale. In ce priveste fostele profesiuni liberale, regimul comunist le-a ingreunat activitatea impiedicandu-i pe acesti specialisti sa-si mai castige existenta. Multi avocati evrei au fost exclusi din barou. Tinerii intampinau din nou restrictii la admiterea in facultati, - o varianta noua a principiului de numerus clausus, bazat de data aceasta nu pe originea rasiala sau religioasa, ci pe originea sociala. Iar meseriile majoritatii populatiei evreiesti, amintite mai sus, le asigurau aproape tuturor "o origine nesanatoasa", "un dosar prost". Multi evrei "capitalisti" au fost dati afara din casele lor. Bancheri, industriasi, au fost arestati, in Ungaria chiar deportati, si au ramas muritori de foame. Pe masura ce comunistii si-au extins controlul asupra tuturor aspectelor vietii in Europa de est, evreii au mai descoperit ca institutiile comunitatii lor au fost infiltrate si in final preluate de simpatizanti comunisti - proces care reprezenta - la scara redusa - transformarile care afectau societatea ambianta. Pana in 1950, nu numai organismele reprezentative, dar si institutiile evreiesti auxiliare, cum ar fi ziarele, sinagogile, scolile si teatrele au fost inchise sau obligate sa se supuna "directivelor"de stat si de partid. In Romania au fost nationalizate, in 1948, 122 de scoli si biblioteci evreiesti. Sionistii au fost arestati si torturati ca sa-si recunoasca participarea la "comploturi impotriva statului". Abia acum se descopera in arhive procesele verbale ale interogatoriilor la care au fost supusi. Cruzimea si rafinamentul acestor torturi nu fac obiectul prezentului curs. In Romania, s-a infiintat in iunie 1945 un Comitet Democratic Evreiesc format din comunisti si social-democrati. In foarte scurta vreme, comunistii au indepartat conducerea asigurata de evrei, preluand controlul organizatiilor de evrei si al bunurilor comunitare. Au trebuit sa fuga din tara atat sef-rabinul Alexandru Safran, azi sef-rabin al Genevei, cat si Dr. Wilhelm Filderman a carui viata fusese dedicata salvarii comunitatii evreiesti in timpul razboiului. Povesti similare se pot istorisi despre toate tarile fostului lagar socialist. Aceste evenimente aveau loc pe fundalul inrautatirii situatiei evreilor in URSS. Pentru a zdruncina puterea Imperiului Britanic, Uniunea Sovietica spijina infiintarea Statului Israel, si prin votul sau de la ONU, si prin vanzarea de arme acordata de Cehoslovacia la indicatiile Moscovei. Dar politica externa si cea interna reprezentau doua aspecte total diferite. Guvernul sovietic dorea sa lanseze deschis un avertisment la adresa evreilor din Uniunea Sovietica, facandu-i sa inteleaga ca sprijinul fata de sionism nu presupunea libertate pentru activitatea sionista din tara. Drept care au urmat toate campaniile si procesele pomenite in lectia precedenta. Apoi s-a schimbat si atitudinea URSS fata de Israel. Semnalul l-a dat un articol din ziarul Pravda - organul partidului - care, la 21 septembrie 1948, ataca Israelul si pe evreii care-l considerau patria lor, si considera ca deportatii trebuie sa se intoarca in tarile lor de origine, sa construiasca acolo socialismul, nu sa emigreze in Israel. Care este cauza acestei bruste schimbari de atitudine? Din momentul in care sionistii si-au atins scopul - evacuarea britanicilor din Israel, sovieticii si-au dat seama ca nationalismul arab reprezenta singura sansa de inlaturare a influentei occidentale in Orientul mijlociu. In plus, i-a ingrijorat primirea entuziasta acordata de evreii din Moscova lui Golda Meir, primul ambasador al statului Israel in URSS. Din acest moment, antisionism si antisemitism au ajuns sa insemne acelasi lucru. Evreii, dupa cum am mai aratat, sunt eliminati din toate posturile de conducere. In Romania, Ana Pauker este inlaturata din guvern in 1949. Organizatiei umanitare JOINT i se interzice sa-si mai desfasoare activitatea in tarile socialiste. In Romania si-a incetat activitatea in 1950. Portile s-au inchis. Ca si restul populatiilor respective, evreii s-au trezit sub cizma sovietica. Pana la epoca gorbacioviana. Ce s-a intamplat in Romania? Revin la intrebarea de la care am pornit. Au adus evreii comunismul in Romania? Aici se afla o contradictie fundamentala. Pe de o parte, regimul comunist, in toate tarile, l-a negat pe Dumnezeu si a interzis practicarea religiei. Pe de alta parte, ce este - sau mai exact, ce era un evreu dupa razboi, la patru ani inainte de infiintarea statului Israel? Evreii din Romania, din Polonia, din Franta, SUA, Africa, evreii din toata lumea au diferit atunci, ca si acum, prin limba pe care o vorbeau, prin interesele materiale si comportarea sociala, strans legate - ca sa nu zic impuse - de populatia in mijlocul careia traiau, si este extrem de greu de gasit o asemanare intre un evreu new yorkez, etiopian, parizian sau iemenit sau roman. Cu o singura exceptie. Toti evreii cred in Dumnezeu. Crezul evreului - Sema Israel - Asculta, Israel, Domnul este Dumnezeul nostru, Dumnezeul nostru este unic. Pentru acest crez au murit milioane de evrei. Nu ma gandesc numai la cele sase milioane de victime ale holocaustului, dar si la cei 70 000 de evrei pe care romanii I-au rastignit pe cruce dupa distrugerea celui de al doilea templu; ma gandesc la miile de ruguri ale inchizitiei; la victimele cruciatilor care, in numele lui Isus, ucideau fiii poporului din care mama lui Isus n-a incetat niciodata sa faca parte. Deci, a fi evreu, indiferent unde iti duci viata, inseamna a crede in Dumnezeu. Inseamna un anumit mod de viata. Deci, adevaratii evrei, cei care s-au dus la moarte dar nu si-au lepadat religia, nu puteau aduce regimul comunist, dusmanul de moarte al religiei. Sa presupunem, prin absurd, ca n-ar fi asa. Ca evreii, neam fara tara si fara Dumnezeu, neam de venetici, ar fi vrut sa aduca si sa impuna un regim in Romania. Sau nu neaparat in Romania, sau nu numai in Romania. Eu personal nu inteleg cum ar fi putut. Era departe amintirea evreilor cazuti pe campul de batalie in timpul primuliu razboi mondial, pentru granitele Romaniei. Evreii erau terorizati, dezarmati, demoralizati, adusi la limita extrema a saraciei, dupa patru ani de somaj sau deportare. Nu aspirau decat la reintegrarea intr-o viata omeneasca. Iar Romania, cu toate amaraciunile razboiului, era un stat de sine statator, cu armata, Siguranta si politie. Existau 400 000 de evrei, intr-un popor de vreo 20 milioane de neevrei. Cum s-ar fi putut evreii dovedi mai puternici? Iar daca din motive pe care nu le cunoastem, ei ar fi putut fi mai puternici decat armata romana, dece s-au lasat ei omorati in timpul razboiului ca niste vite duse la abator? 140 evrei in pogromul din Bucuresti, 12 000 in pogromul din Iasi, vreo 150 000 in Transnistria - daca evreii erau asa de puternici, dece s-au lasat omorati fara sa incerce macar sa se apere? Deci, nu evreii au adus in Romania regimul comunist. N-au avut nici cum, nici de ce. Regimul comunist a venit in Romania calare pe victorioasele tancuri sovietice si si-a tinut cizma pe capetele si sufletle noastre atat timp cat a vrut el, adica pana cand marea noastra vecina de la rasarit a renuntat la dictatura proletariatului, ceea ce a permis si tarilor din jur sa faca la fel. Soarta Romaniei a fost hotarata la Ialta, nu de catre evrei, ci de catre conducatorii de atunci ai omenirii - Churchill, Roosevelt, Stalin. Au existat intr-adevar evrei comunisti inainte de razboi si in timpul razboiului. O mana de idealisti care visau egalitate in fata legilor si se lasasera amagiti de utopicul slogan "fiecaruia dupa nevoi". Pana la 23 august 1944, partidul comunist roman numara vreo 1000 de membri. Chiar daca toti ar fi fost evrei - ceea ce nu este cazul - ce sentimente puteau avea pentru comunism restul de 400 000 de evrei din Romania anului 1944, -comercianti, meseriasi, industriasi, bancheri, liber profesionisti? Raspunsul se impune de la sine. Marea majoritate a evreilor nu au fost comunisti, si marea majoritate a comunistilor nu au fost evrei. Deci, va intreb si pe voi. AU ADUS EVREII COMUNISMUL IN ROMANIA? Bibliografie : - Wasserstein Bernard, Disparitia Diasporei - Evreii din Europa incepand cu 1945, edit. POLIROM 2000
=  aprinde o lumanare	Paul Bogdan [10.Dec.18 14:27]
Dear Jo, Scriind un astfel de "personal" ai dat curs unor răspunsuri pe măsură. Nu te așteptai?... mira-m-aș! J Polemica poate fi dusă la extrem cu foarte mare ușurință. După cunoștințele mele pe acest subiect nu s-a ajuns la nici un consens pe forumurile de discuții. Deci care este rostul acestui peronal? Dorința ta de a stârni un subiect sensibil? Pe subiect: Orcine ți-ar putea da numele unor comuniști evrei care au ajutat la INSTAURAREA comunismul în România. Doar câteva nume: Pauker, Maurer, Walter Roman. alt element al înpământenirii ideii de comunism printre evrei ar fi chibuțurile... Dar asta să fie problema??? Problema reală este că au murit milioane de oameni nevinovați! DE CE CAUȚI OPONENȚI??? Crezi că holocaustul va fi vreodată acceptat în unanimitate? No way, my dear friend! Susținătorii antisemitismului sunt numeroși și nu sunt neapărat neonaziști ci pot fi unii sau alții lezați în cine știe ce interese materiale sau morale, adepți ai nesfârșitelor teorii ale conspirației, ignoranți sau semidocți… ș.a.m.d. Un sfat: nu fi militant ci comemorator. Militantismul aduce cu sine reacția de respingere. Dacă ești un luptător împotriva uciderii în masa, accesează te rog link-ul de mai jos. Despre acest fenomen Hitler a spus atunci când a organizat exterminarea evreilor: “cine-și mai aduce astăzi aminte de armeni?” http://candle.direct.am
=  aprind o lumanare	Joe King [21.Apr.05 15:21]
Draga Bogdan, Imi pare sincer rau ca nu am amintit genocidul armean, e evident ca el se include in marile nedreptati ale lumii la fel ca Holocaustul. Aceeasi durere. Am sa intru la site si am sa aprind o lumanare virtuala acolo dar una adevarata in suflet pentru binecuvantarea memoriei a 1.500.000 de armeni ucisi miseleste. Am sa citesc material si am sa revin. In legatura cu mine si atitudinea mea la forumuri, eu stiu ca sunt un individ mai obraznic in scris dau un om de caracter in viata de zi cu zi. Nu fur, nu mint, nu jignec, pe viu. In scris, obraznicia mea e o revolta neinteleasa, impotriva urii. De parca as vrea sa-i trag palme. Repet, sunt pentru a face oamenii sa inteleaga bine ca libertatea de exprimare nu poate fi exploatata de ura si instigare la ura de rasa . Punct. Eu nu lingusesc pe nimeni, nu vreau sa fiu simpatic la nimeni, vreau sa va spun in fata ce cred , chiar si un pic mai dur. Numai Bine !!!
=  Cu admiratie, Raluca	raluca tudor [21.Apr.05 16:56]
Draga Joe, taria si ardoarea cu care iti sustii punctele de vedere este demna de intreaga mea admiratie. Sincera. Pe care stii ca ti-o port intr-atat, incat, de multe ori, am fost trimisa la colt (adica la offtopic). Sau nu mi s-au mai publicat comentariile deloc. Dar nu despre asta e vorba. Partial, a raspuns Paul Bogdan in locul meu. Promit, insa, ca voi veni si cu surse exacte. Nu stiu cum sa ma exprim ca sa intelegi exact ce vreau sa zic, dar stiu sa te rog sa nu ma mai plasezi in tabara in care vrei tu, doar pentru strigatele tale (uneori, juste) nu sunt auzite si intelese de cine trebuie
=  Hei, Joe! Hei, Kingule!	Sorin Olariu [21.Apr.05 20:42]
Nu. Nu sunt antisemit. Ar insemna sa urasc poporul care l-a dat lumii pe Iisus Hristos. Si pe Albert Einstein si pe nenumaratii laureati ai premiilor Nobel. Ar insemna sa urasc crestinismul care se trage din iudaism. Sunt foarte multi ignoranti care nici macar nu stiu ca jumatate din Sfanta Scriptura (Biblia noastra), mai precis Vechiul Testament, are extrem de multe in comun cu mozaismul. Iar cea de-a doua jumatate, Noul Testament, are pecetea lumii iudeo-crestine. Jocul de cuvinte: evreii l-au fac-ut pe Iisus, s-a vrut doar o replica la poezia "Fac, Fac, Fac..." (oare de cine e scrisa?)
=  Autor: Gabriela Vieru-despre genocidul armean	Joe King [25.Apr.05 11:07]
Genocidul armean – istoria trebuie cunoscuta Pe 24 aprilie se implinesc 90 de ani de la primul genocid al secolului al XX-lea, cind mai multe sute de mii de armeni au fost ucisi sau obligati sa-si paraseasca locuintele. De atunci incoace, armenii din intreaga lume isi reamintesc de victimele masacrului si incearca sa perpetueze memoria celor omoriti. „Pe drum erau imprastiati copii multi, mureau pe drum, nu puteau rezista, copii aruncati pe cimpuri… Este o foarte trista poveste. Numai cind vom muri noi si va veni alta generatie, se va uita. Dar cei care au trait astea, nu le pot uita. Este imposibil„. Agop Cividian este un armean din Romania, care a trait drama genocidului contra poporului sau. Amintirile sale sint cuprinse in volumul „Chipurile orasului. Istorii de viata din Bucuresti„ (autor Zoltan Rostas), fiind una dintre putinele marturii autentice publicate in limba romana despre tragedia de acum 90 de ani. Istoria genocidului armean inca asteapta sa fie mai bine cunoscuta, asta nu pentru ca nu ar exista suficiente dovezi ci pentru ca subiectul este considerat in continuare unul foarte sensibil,indeosebi la nivel politic. O scurta istorie credem ca este necesara. In preajmaprimului razboi mondial, idealurile nationale ale popoarelor din Imperiul Otoman aflat in preajma ultimelor sale zile de existenta, au dat nastere la conflicte inter-etnice, care au avut urmari deosebitde nefaste.Istoria armenilor, aflati de secole in Asia Centrala si in traind intr-o relativa buna vecinatate cu turcii, a inregistrat atunci una dintre cele mai mari atrocitati comise asupra unuipopor. Omorurile in masa asupra poporului armean au inceput inca din anii 1890, de pe vremea Sultanului Abdul Hamid al II-lea. In anul 1908 un grup de tineri revolutionari turci, condusi de Enver, Jemal si Talaat, l-a indepartat pe sultan si au instituit un triumvirat care s-a servit de religie pentru a incita populatia musulmana impotriva concetatenilor ei armeni, greci sau apartinind cultului nestorian. Scopul era ca, printr-o purificare etnica, pe teritoriul Asiei Mici, cit se spera ca va mai ramine din Imperiului Otoman, sa nu mai traiasca decit musulmani. Evenimentele au fost planificate in asa fel incit, in fiecare sat si provincie, sa se recurga la aceleasi tactici de exterminare. La inceput, armenii au crezut ca guvernul ii va "stramuta pentru propriul lor bine". Li s-a cerut sa-si predea armele de vinatoare pentru a fi folosite in razboi dar in acelasi timp comunitatilor li s-a impus o cota de inarmare si cei mai multi au cumparat arme pentru a raspunde exigentelor guvernului in eforturile acestuia de a participa la razboi. Mai tirziu, guvernul turc a pretins ca aceasta inarmare era dovada faptului ca armenii se pregateau de o rebeliune. Barbatii au fost inrolati in razboi, dar au fost imediat omoriti sau pusi sa munceasca pina la extenuare. Satele si orasele unde nu mai traiau decit femeile si copiii au fost golite sistematic. Cei care au ramas au fost adunati in mai multe tabere si apoi "escortati" de catre autoritatile turce pe teritoriul intregii Anatolii spre desertul sirian Ter-Zor. Populatia civila crestina a fost, fie ucisa pe loc (arsi in biserici, aruncati in prapastii, ucisi cu unelte casnice, topoare, ciomege, inecati in mare sau in fluviul Eufrat), fie fortata sa faca marsuri prin desert fara asigurarea hranei, a apei sau a asistentei medicale. Numarul total al victimelor se cifreaza la circa 1.000.000 de persoane. Cei care au scapat pe parcurs sau din macelul din desert si-au gasit adapost in casele misionarilor si arabilor de atunci sau au fugit peste hotare.Copiii au fost dusi in orfelinate turcesti infiintate ad hoc si turciti. Li s-a spus ca "parintii vostri au fost turci, dar au fost omoriti de armeni". Genocidul contra armenilor a fost recunoscut prima data de statul Uruguay in 1965, urmat fiind apoi de alte 13 tari, de Consiliul Mondial Bisericesc, de Tribunalul International al Popoarelor, de Subcomisia drepturilor omului a O.N.U. si de Parlamenul European in 1987. Ca gest cu valoare simbolica, Olanda a recunoscut genocidul in decembrie 2004, in timp ce se afla la presedintia Uniunii Europene. Guvernul Turciei a negat genocidul in mod repetat in ultimii zeci de ani si a cheltuit sume considerabile de bani pentru a demonstra ca acesta nu a avut loc. Eforturile actuale ale Turciei de a fi acceptata sa adere la Uniunea Europeana sint oarecum afectate si de refuzul de a recunoaste genocidul contra armenilor. Parlamentul European apreciaza ca refuzul actualului Guvern turc de a recunoaste genocidul comis odinioara impotriva poporului armean de guvernul Junilor Turci, reticenta sa in a aplica normele dreptului international in diferendele sale cu Grecia, mentinerea trupelor turcesti de ocupatie in Cipru, ca si negarea prezentei kurde constituie, impreuna cu absenta unei adevarate democratii parlamentare si cu nerespectarea libertatilor individuale si colective, in special religioase, in acesta tara, obstacole de neinlaturat in examinarea unei eventuale aderari a Turciei la Comunitate. Senatorul Varujan Vosganian, unul dintre reprezentantii Uniunii Armenilor din Romania a rostit in sesiunea Senatului din 18 aprilie 2005 o cuvintare indemnind Romania sa recunoasca la rindul ei genocidul armean: "Consideram ca in aceasta perspectiva umanista si de democratizare a dreptului international, urmind exemplul altor parlamente din statele membre ale Uniunii Europene, Parlamentul Romaniei ar putea proceda la recunoasterea oficiala a genocidului din 1915". "Fie ca aceasta zi sa fie pentru intreaga omenire un prilej de a intelege ca asemenea fapte nu trebuie sa se mai repete, ca nimanui, nicaieri, nu trebuie sa-i fie dat sa sufere pentru singura vina a semnului nasterii sale", a incheiat Vosganian. Autor: Gabriela Vieru DIVERS
=  Sorine	Joe King [25.Apr.05 11:08]
Ce sa-ti spun, eu am scris aia cu "fac" si am vrut sa fie o chestie umoristica. Evident din cauza asemanarii la pronuntare a cuvintelor. Sper din suflet sa fie asa cum zici tu, nu trebuie urat nici un popor pentru nici un motiv. Nu toti spaniolii sunt antiromani, nu toti iraqienii sunt teroristi, trebuie sa avem puterea sa intelegem asta. Si sa-i facem si pe altii sa inteleaga.