| = albu vladimir | marina toma [02.Oct.05 19:06] |
| Incredibile versuri...O alunecare, un amestec ciudat de nuante si arome. Aici m-ai sedus: "disprețuiesc libretul anost și loja în care te-ai lăsat sărutată pe jumătatea otrăvită dintre tibie și nevoia magnetică de ați schimba polii după fiecare atingere" (cred ca trebuie sa pui cratima la "a-ti") | |
| + ospatul serii | Florina Daniela Bordieanu [14.Apr.05 19:30] |
| nu am citit niciodata o poezie altfel decat cu sufletul si tocmai acum, in pragul serii si al plecarilor, vine sufletul poeziei tale spre mine si ma trage de maneca si-mi spune fato, aici esti gata sa te tai in lama atat de ascutita a trairilor asa ca lasa lacrimile "crocodililor cu dintii murdari de ocru" si-mi canta versul "baritonal, finalul" cat mai ai putina lumina in dosul pleoapelor, cat mai auzi putin din zumzaitul lumii si vezi tu, arhonte, versul tau imi spune toate acestea de parca ar sti dinainte ca sunetul lui se completeaza rotund, in canon, cu murmurul meu afon, dar ce mai conteaza, nu-i asa, fredonez, fredonez "fragmente de fum", "sarutata pe jumatatea otravita" si iarasi mi-amintesc de ocru, de lotusi, de ofrande si lasa-ma sa o spun si flamandului ce-a mai ramas alaturi "ospătează-te din muntele meu de sare/ tăiat felii unele de suflet/ altele de carne", ospateaza-te cat mai e timp. caci se-nsereaza si se pleaca. d. | |
| = Marina, Florina | Albu Vladimir [14.Apr.05 20:01] |
| Marina... daca poezia curge atunci e bine... apa nu poate fi niciodata statornica... balteste in cate un lac, se umple de broaste si asteapta furtuna sa sparga digurile. Florina... ai inteles multe dintre cele ce s-au vrut revelate aici... multumesc. | |
| = sa fac prezentarile: el este albu, ea este iuliana | carmen mihaela visalon [14.Apr.05 22:55] |
| Albu, E minunata poezia ta, (chiar daca imi aminteste de pictorii, care folosesc cutitul ca sa astearna culoarea pe panza.); cat despre OCRU, da-mi voie, sa-ti “recit” un tablou, semnat Iuliana Miu. L-am furat astazi de pe “a pice of ground that is used for a particular purpose”, si nu stiam unde sa-l ascund...pana in clipa, cand mi-am aruncat un ochi pe ferestra deschisa a paginii din care ieseau flacari galben, rosii, maro... Autoarea, este medic, este din Craiova si intr-un anume fel iti seamana (nu are rost sa incerci sa gasesti puncte de legatura intre poezia ta si “lectia despre tacere”, conexiune fiind in acest moment pur cromatica.) "lecție despre tăcere E ultima pastilă pe care o port în căptușeala purpurie a pardesiului meu de vară-iarnă și asfințit. Lithiul s-a interzis demult, a fost scos din farmacii și ars în piața publică infamul lithiu ucigaș remediu de idei. Împart cu tine comprimatul ăsta puțin ciobit la o margine – doză mică, să nu ni se coaguleze sufletul pe ac. Puțin înainte de miezul orei te vor opri paznicii cimitirului să te întrebe de sănătate și despre cum s-a sinucis cerșetoarea în ocru care zace grețos împrăștiată sub sârmele de telegraf dar până atunci mai e aproape o viață și un sfert de pastilă ilegală de lithiu jumătatea cealaltă s-o dai câinelui ce tremură agățat de degetul mare de la piciorul meu de lemn voi – ultimii mei prieteni de lithiu." | |
| = Carmen | Albu Vladimir [15.Apr.05 07:13] |
| Carmen nu pot nega spatiul fiintarii mele, nu il pot modifica, imi ramane sa fac ce a facut candva grecul cand nu a mai putut suporta intensitatea trairii... Nu am citit Iuliana Miu dar poezia cu pricina imi place... ai intuit bine modul de a "picta" :)... daca eram american faceam bravada si m-as fi ras cu acel cutit :) Totusi stiu si eu un medic din Craiova care scrie foarte bine poezie... ma duc sa caut :) | |
| = old gold | Dana Stefan [15.Apr.05 14:48] |
| da.. un poem ce are toate ingredientele cat sa-l privesti ca pe o pictura.. ocrul ii da pretiozitate pensulatiei vibrate, nu e lama de cutit aici, aici sunt expresivitati de pete picturale, intr-un acord al unei necesitati spre complementar.. si ce ma impresioneaza acum pe mine este ca reusesti dintr-o singura culoare sa scoti prin tehnica amestecurilor, nuante ale complementarului care nu exista de fapt aici.. old gold.. ocrul auriu e complementara violetului amar... impresionata de citire, vladimir. Linea | |
| = semn :) | Sorin DespoT [15.Apr.05 17:47] |
| ufff... mie ce imi mai ramane de spus? mi-e si rusine... cum sa mai insirui eu cuvinte cand versurile semnate de Vladimir Albu se autogenereaza... atunci cand schimbi perspectiva, cautand noi sensuri, intregul poem prinde iarasi si iarasi viata, lasand in urma noi si noi arome... "corbii ne cântă baritonal finalul"... Doamne, ce inceput! de fapt, stiu foarte bine ce imi ramane de facut... ma asez pe spate... recitesc, recitesc, recitesc... :) drag, DeSpOt | |
| = Mai vreau | Leandra Iorga [02.Oct.05 19:06] |
| Foarte foarte posibil sa fi intalnit amandoi persoane nepotrivite pentru ca nu pot sa nu vad, se observa foarte bine, ca scriem despre aceeasi situatie. Hai sa le facem lipeala astora doi poate cine stie ce iese, par sa se potriveasca. Cutremuratoare poezia ta. Eu m-am ospatat din ea si nu stiu de ce mai vreau. | |
| = Ocru | Albu Vladimir [15.Apr.05 19:06] |
| Dana ocru se extrage dupa cum bine stii din minerale... iar bogatia in fier simbolizeaza dincolo de culoare arma, sabia, stiletul... crocodilii aceia care nu sunt decat forme in care inconstientul mi se adreseaza, ascunsi sub lotusi, recte aparenta unui bine, ideea de arena... ar fi multe cele la care m-am gandit insa nu detaliez ca nu are sens. Multumesc. Sorin... ma bucur ca ti-a placut poezia. Multumesc. | |
| = Leandra | Albu Vladimir [15.Apr.05 19:10] |
| Leandra eu ce sa zic acum? Daca iti dau dreptate nu e bine, daca te contrazic nu ma vad iesind din situatie... asa ca ocolesc raspunsul :)). Dar ipotetic vorbind solutia data de tine are valabilitate. Mi-ai adus un zambet. Multumesc. P.S. Si opreste-te din mancat, sarea chiar daca poate da gust bucatelor am auzit ca ne creste tensiunea... | |
| = Natura moarta cu violette pictate in ocru si felii de sare pe rana | carmen mihaela visalon [02.Oct.05 19:06] |
| Nichita, Cristiana, Albu, Andu, Cand am facut prezentarile am gresit: numele poetei, descoperite pe site, pe care "am simtit nevoia(?), sa o prezint, este Cristiana si nu Iuliana, asa ca trebuie sa cer din nou scuze. Nu stiu ce se intampla cu mine in prezenta "arhontilor", poate este FURIA, poate este emotia, poate este nevoia obosita, de a trece dincolo de toate usile si oglinzile care se deschid ametitor si "amenintator", intr-un spatiu in care simt adierea nelinistita a zonei, strabuta fara calauza; suportand consecintele ochiului desurubandu-se holbat pentru a scoate la suprafata, "mortii din dulap", in cazul in speta, fantoma (mea), fara de cap, strigand ,(in gura mare), cu un glas familiar dar totusi strain: "Lectii despre tacere!" Pana ce voi invata, tot ceea ce am de invatat, din aceasta compozitie cu violette pictate in ocru, aruncate peste un obraz aflat in umbra, multumesc Nichitei(!) si Nichitei Victoria, pentru semnal. A pleca sau a ramane in spatiu "greco-olimpian", cu exigentele si ierarhiile lui?, iata intrebarea, pe care o desprind la o noua lectura a poeziei, care se complica prin comentariul despre asteptarea furtunii. Albu, exista oare si namol, care nu musteste de nuferi si broste, care nu se vor transforma in printi?, sau pur si simplu diferenta dinte balta si delta, apartine dimensiunii "Matahma Girl", ipostaza a calugarului cersetor, despre care am aflat candva, ca este ultima incercare pe drumul, spre dezlegarea din lantul cauzalitatii. (Lant din care nu se poate scapa, servind a la carte: felii zdravene de sare pe rana!) ...cat despre Corb, ca simbol al "zonei", in care dispare iluzia... o sa mai vorbim, pentru ca odata ivit, tot bate la geam cu stalucitoarele-i pene negru-Ra. | |
| = ocru mineral | Dana Stefan [16.Apr.05 08:54] |
| ai detaliat in celelalte comentarii, si eu am citit ce ai explicat tu acolo. eu ma refer acum aici strict 'la ocru'. deci da, ceea ce tu ti-ai propus sa construiesti folosindu-te de simboluri, e un drept al tau de a te exprima si judecand in acest context, mineralele cum ar fi si fierul din care se caleste apoi otelul lamei, taisul de sabie si cutit, pot fi analogii ale ocrului. deci se poate porni si invers.:)pamanturile sunt simboluri cu alte conotatii apoi. crocodilii cu dintii murdari de ocru, forme ale inconstientului care ti se adreseaza...aici ar fi cu adevarat de vorbit si despicat. eu insa n-o sa spun ca n-are sens. eu spun ca mi-ar fi placut sa citesc si cum vezi tu imaginea asta. Linea | |
| = Carmen, Dana | Albu Vladimir [16.Apr.05 13:16] |
| Carmen, Dana multumesc pentru prezenta voastra aici si vorbele lasate. | |
| = onoare | Cristiana Miu [16.Apr.05 21:51] |
| Eu sunt Cristiana, Iuliana e un nume frumos, dar nu-i al meu. Da, Vlade, doctorita din Craiova sunt eu si poezia mi-a apartinut. Acum am daruit-o Mihaelei Carmen Visalon care a citit-o mai frumos decat as fi putut-o scrie eu vreodata. Ma bucur mult sa-mi gasesc numele in subsolul uneia dintre poeziile tale. E o onoare. | |
| = Cristiana | Albu Vladimir [18.Apr.05 07:06] |
| E o bucurie si pentru mine Cristiana sa te regasesc aici... cine stie, poate candva acest lucru se va mai intampla. | |