| = Dalbă, Micul Prinț și floarea lui | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Bianca, fiindcă "numai oamenii mari au nevoie de explicații" și fiindcă "ai grijă de floarea ta", eu nu pot spune aici mai mult decât că intuisem... ce va urma în partea a doua. Și știu că nu, nu dorești explicații. Aștept întrucâtva umbrită partea a treia. Însă mă luminează frumosul scrierii tale. Oare de ce nu ai mai multă îndrăzneală, să îndrăznești pur și simplu să apari așa cum...știi, nu? Drag, tare drag, Ela | |
| = bianca | Vlad Catalin [25.Mar.05 09:32] |
| Cineva m-a invatat sa analizez in principal scrierea si nu sentimentele si durerea ce striga in text. Inainte faceam invers si de multe ori greseam. Cum poate greseste si specialistul siteului... Bianca, imi place sa vorbesc cu oamenii, nu conteaza varsta, nu conteaza daca sunt femei, barbati, copiii. Fiecare are ceva de spus, intamplari, ganduri, intrebari..., mai ales cei tineri, necopti, care pasesc in viata prima oara. Odata am vorbit cu un doctor, o prietena din copilarie. Iti redau ceva din dialogul de atunci: C: M-am despartit de el, de fapt el m-a sunat de ziua mea de nastere. Mi-a spus la multi ani si apoi ca s-a hotarat sa ramana cu fosta lui prietena. S: De ziua ta ti-a dat papucii? C: Da. L-am intrebat de ce face asta, doar a vazut in timpul cat au stat impreuna ca nu se potrivesc. Mi-a raspuns ca in ziua cand s-au despartit, chiar in ziua aceea, au mai facut odata dragoste, ca de ramas bun. Si tipa i-a zis ca a ramas insarcinata. S: Nu minte? Nu se face niciodata dragoste de ramas bun. Poate a vrut doar sa va despartiti. C: Nu, s-a intors la ea pentru ca l-a legat cu copilul. Eu il am pe V, alt copil nu mai pot face. S: E libertatea lui de alegere. Dar nu trebuia sa te anunte de ziua ta... Bianca, scrierea ta e frumoasa, dureros de frumoasa. Impletire de realitate, telefoane si decizii comunicate fara ascunzisuri cu irealitatea si uratenia bolii, a spitalului. Suferinta femeii care nu poate sa-l fericeasca pe cel iubit, apatia de fatada si vulcanul interior, durerea. E bine descrisa starea celui care printr-o operatie chirurgicala risca tot, il risca pe Razvan, risca sterilitatea, viata. Bianca, da! Povestea incepe sa capete contur, e trista si imprevizibila (pentru muritorii de rand, desigur). Acum ce urmeaza? Posibilitati sunt destule, sa vedem pe care carare o vei lua tu. La recitire, st | |
| = Ela, Sache: istorii | Bianca Iulia Goean [25.Mar.05 09:45] |
| Ela, draga mea roza, nu mai cer explicatii... dar ma intreb singura: asa previzibila sunt???!! iti marturisesc ca, scriind prima parte, habar nu aveam incotro o voi lua. aveam multe scenarii in minte, povesti amestecate, si ma straduiam sa ma opresc la unul singur, si sa-i dau o forma. Sache mi-a indicat, fara sa vrea, un scenariu la care chiar nu ma gandisem... uf, inseamna ca nu am fost suficient de evaziva in prima parte... ;-((( ma gandesc daca sa mai continuu?? glumesc, desigur ;-)) de ce nu am mai multa indrazneala, zici?! mmm, incerc sa intru un pielea unui personaj cum nu am mai scris pana acum. poate de aceea. mai stii, poate va capata si ea indrazneala, in time... vom vedea, impreuna! Sache, povestile oamenilor seamana de cele mai multe ori. dar sunt unice prin oamenii care le traiesc, nu? multumesc mult pentru felul in care ai citit aici... daca am reusit sa redau tot ce spui tu acolo, e bine, pentru ca exact asa am vrut sa apara. voi incerca sa prind conturul si sa-l duc mai departe... va astept asadar, dragii mei... croiesc, croiesc istorii... remember? ;-) | |
| = PS: legat de ironii | Vlad Catalin [25.Mar.05 10:44] |
| Daniela, scuze pentru ironii. N-or sa mai apara. st | |
| = ... | Dana Stanescu [25.Mar.05 10:57] |
| Te urmarim, stii asta, da? si eu sunt curioasa unde duce povestea. Ai darul de a transmite emotia... | |
| = OT, Sache | Bianca Iulia Goean [25.Mar.05 10:59] |
| Sache, chiar aveam si eu nevoie sa spui asta. Iti multumesc si as aprecia sa fie asa. Mie personal imi sunteti dragi amandoi. Drag, Bianca | |
| = Drag, Dalba, Sorin... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Si mie imi sunteti dragi, mai presus de orice. Sa nu uitati asta. Daca se poate... Drag, Ela (Micul Print imi este de capatai in continuare si uneori e trist ca intuitiile se confirma cind nu te astepti.) | |
| = Bursucel, Ela | Bianca Iulia Goean [25.Mar.05 11:10] |
| Danuca, speram sa ma urmariti, o poveste fara cititori, spre deosebire de poezie, ar fi tare, tare trista... asa, complet OT: ce face mai Raco??? ;-))) Ela: riscurile imblanzirii. dar sa stii, intuitiile, din fericire, mai sunt si inselatoare. sa ma stradui sa vedem incotro mergem mai departe... | |
| = nu previzibil | Miruna Dima [25.Mar.05 16:09] |
| Am citit cu "sufletul la gura" cele doua parti, bine scrise, dupa parerea mea. Trecerile se fac firesc, personajul e viu... Astept cu nerabdare continuarea. Nu, nu esti previzibila, dar sfarsitul partii intai, telefonul care suna ca o interferenta in prezentul acesta, al poevistirii, emotia ei, te duce cu gandul la ceva ce a fost, o dragoste care s-a sfarsit si poate totusi... | |
| = So... | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Zice Miruna mai sus ceva interesant: "o dragoste care s-a sfirsit si poate totusi..." Poate totusi? Ramine sa ne spui tu mai departe daca exista "poate totusi" in iubire. Sau in viata. Sau e tot aia? Asteptam cu interes! :-) | |
| = bianca | maria balan [25.Mar.05 16:45] |
| usile inchise...o obsesie si pentru mine.dincolo de ele cuvintele care se nasc in dureros travaliu sau nu se mai nasc, alegand alte lumi...in povestea ta simbolul se extrage din penumbra intr-un fel simplu si curajos. putem renunta sa mai deschidem usi atunci cand tacerea a fost descifrata | |
| = Miruna, Eddie, Maria: taceri descifrate | Bianca Iulia Goean [25.Mar.05 17:35] |
| Miruna, m-am mai linistit un pic... ;-))) "personajul e viu", ei, uite, asta asteptam. merci! de chestia asta am mare teama... ma bucura poposirea ta aici, te astept in urmatoarele parti... Eddie, ideea ta cu textele interactive pana la urma nu este deloc rea. Sache mi-a aratat o directie, poate tu imi arati acum alta... dar daca iti spun ca nu imi propun sa dau raspunsuri, ci sa va fortez sa va puneti intrebari, mai revii? ;-) Maria, ma bucur ca te-ai legat de titlu. asta fac aici: deschid usi. poate unele vor ramane inchise o vreme, dar eu ma straduiesc sa va fac macar sa ghiciti sufletele ce traiesc dincolo. multam de vizita, come again... | |
| = Intrebari: da! | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Bianca, toata viata ne punem intrebari. Uneori ne maninca atit de tare sa o facem incit ni le punem chiar si atunci cind cunoastem raspunsurile sau cind ele zac prin ungherele sufletului nostru. Am o fobie de spitale, deocamdata astept ca personajul sa iasa de acolo. Daca nu, pun masca de oxigen pe fatza si plec in cautarea unei asistente pe care s-o mituiesc cumva, ca sa pot da raspunsuri cit mai precise, din mijlocul primaverii. ;-) | |
| = Eddie, masca de oxigen | Bianca Iulia Goean [25.Mar.05 17:59] |
| asa, asa... nu sunt multi care stiu sa-si puna intrebarile potrivite. dar stiu ca ai inteles asta. si zici asa, te duci dupa asistente... in loc de raspunsuri te-ai putea alege cu vreo injectie ceva... sau, mai stii??? of of of, vad ca trebuie sa ma pun pe treaba. ce spuneai tu ca face Alex in timpul liber? ;-)))) | |
| = Injectii? | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| ...ce ne facem insa atunci cind intrebarile ramin fara raspunsuri? Nu stiu, la injectii nu ma bag. Bine, acum ce sa zic, sint asistente si asistente si asistente si asistente. :-) Ce ziceam ca face Alex? Nu stiu, scrie-i si intreaba-l, inca n-a plecat la Paris: [email protected] :-))) | |