Comentariile membrilor:

+ smirna si tamaie
nichita victoria
[02.Oct.05 19:05]
niciodată
nu m-am agățat de viață ca acum

...
ascultând moartea cum îmi picură
o melodie în aortă


o golire de sens, o spaima de ceea ce intuieste ca se afla "dincolo" de teritoriul cunoscut, o cufundare intr-o bezna cotidiana departe de magia romantismului cu care era obisnuita, departe de farmecul si voluptatea fireasca.
un poem-moment cumpana, asa il percep, pornit din plansul eului. ca o marturie in fata neantului.
nu intamplator este ales finalul. moartea ca un spectacol de gala, picurand melodii in aorta, apare ca un ultim reazem intr-o iubire esuata, cautand confort si intimitate, opunandu-se potipului de iubire ce-o copleseste.
fara indoiala taisia stie exact sa-si dozeze trairile si sa le livreze haosului exterior.
frumos


 =  scuze
nichita victoria
[02.Oct.05 19:05]
*potopului de iubire
scuze matinale

+ pe drumul inimii
Gabriela Petrache
[22.Feb.05 09:41]
Într-adevăr un poem-moment cumpănă, cum spune și Victoria , așa îl percep și eu, o sondare a interiorului într-un spațiu închis, între o dublă negație și o întrebare retorică, scurtă oscilație între realitate-vis-realitate.
Apreciez acest poem în mod deosebit pentru nota de autenticitate a trăirii, care face aproape palpabil sentimentul de gol, exteriorizat într-o confesiune care nu acuză, nu cere, nu se lamentează ci se limitează doar la a constata.


 =  taisia
Carmen Mano
[22.Feb.05 10:50]
un poem deosebit
imi pare a fi desprins dintr-un oras al ingerilor
si-asa de mult mi-as dori sa fie "intotdeauna primavara"
incit o sa mai ramin aici, unde "florile se culeg singure"
cu drag

 =  Taisia, pentru un poem-catedrala
Ela Victoria Luca
[23.Sep.05 01:23]
Undeva in tine poezia se scrie pe ape de "dorinte intunecate" si simti ca
"niciodată
nu m-am agățat de viață ca acum", atunci cind
"pe drumul inimii visez că dragostea mă vizitează
aproape cântec
mirosind a smirnă și tămâie"

Tu porti in orasul sufletului tau catedrale si rugi inalti ca sa auzi "moartea cum îmi picură
o melodie în aortă".
"Cit ai de gind sa stai in ghinion", de vreme ce poezia iti este salas atit de viu?

Frumos vers, Taisia, in tine se scrie.
Drag, Ela


 =  Fruct ratacirii...
Elena Albu
[22.Feb.05 11:19]
Am trecut pe aici si plec placut impresionata.O poezie care spune multe si stie si cum sa spuna...Succes!

 =  Multumesc
Taisia Mihaila Negru
[22.Feb.05 11:45]
Eugenia... multumesc pentru stea si mai ales pentru modul deosebit in care ai citit printre randuri, relevand sensuri ce imbogatesc textul. Uneori ma mir cat de usor poti empatiza cu "nuantele" sufletului meu.
Gabriela... uneori avem zile in care percepem realitatea din jurul nostru in culori ce nu vor fi "purtate" niciodata de flori, momente de cruda sinceritate. Multumesc pentru cuvintele frumoase si steluta.
Carmen... nu ma mira faptul ca iubesti ca si mine primavara. Desigur clipele acelea sunt inevitabile, nu putem sa ne ferim la nesfarsit de fericire.
Daniela... o surpriza placuta prezenta ta in pagina mea; comentariul tau surprinde intr-un mod aparte gandurile asezate de mine in forma poetica.
Elena... multumesc, te mai astept.
Cu drag
Taisia




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !