| = Irina, | ioan peia [16.Feb.05 22:34] |
| De când te-am sesizat, de la "Naufragiu" și până aici, ai dovedit o extraordinară putere de a transform într-o durere discretă, acea teribilă sfâșiere care se simte undeva, departe, în spatele munților părăsiți. E o precizie uluitoare în răbdarea cuminte cu care îți numerei celulele albe ale lacrimilor! Am recitit "Naufragiu" și am rămas, din nou, cu o impresie zguduitoare. Și aici remarc târâitul dureros al acelui film de infinit metraj, în care stăruie, prin carne, o abia reținută renunțare la sine. De evidențiat penultima strofă, în special, dar întregul e fără reproș...E o poezie care nu vrea evidențieri fragmentare, ci iluminarea întregii zbateri a structurii ei serafice și triste. Neînchipuit de triste... | |
| = Spre viitor | Daniel Dinescu [16.Feb.05 23:45] |
| Ti-am citit in seara asta toate textele, sa stii ca faci poezie, in afara de doua- trei impiedicari, mi-au placut, insa poezia vine chiar din tristetea asta a ta, oare se va mai intampla si dupa ce va trece... ? Cu drag, Daniel | |
| = Despre tristețe | Irina Popa [17.Feb.05 00:24] |
| Ce-aș putea să răspund? Pentru că în seara asta chiar sunt bântuită de o stare aproape insuportabilă de rău fără nume. S-ar putea ca poezia să izvorască tocmai din asta. Nu știu ce se va întâmpla după. Da, chiar mă scriu cu fiecare text adus aici, în încercarea de a mă defini, de a-mi găsi un loc undeva. Ioan a spus foarte bine că e "tărăitul dureros al unui film de infinit metraj". Daniel, tristețea mea e cronică, la fel ca orice boală. Va reuși oare cineva s-o smulgă definitiv din mine? | |
| = Eirene, ție, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Vei reusi chiar si tu incet6incet sa o transformi, azi in poezie, maine in fotografie, poimaine in suris, si tot asa, intr-o aproape uitare, oricum într-o intensitate trăibilă, îndurabilă. Vei scrie pozie, cu certitudine, și în clipele tale de râs, de joc, de curiozitate, de căutare, de așezare, de liniște...de... Fiindcă, iată: "Îmi beau ciocolata caldă Purtând în ea urme vagi de ruj" și mai ales fiindcă este "Și multă frenezie topită"... Pe curând, cu lotca mai departe, Ela | |