| = DUBITO... | ioan peia [12.Feb.05 14:47] |
| Apreciez modul îngrijit de redactare a eseului domniei-voastre, precum și felul inteligibil și echilibrat al expunerii. Dizertația de față va stârni, în mod inevitabil, reacții diverse. Aș avea câteva mici comentarii care, veți observa, nu sunt tributare nicicărei viziuni consacrate. Sunt doar considerații personale, așa cum și o bună parte din eseul elaborat de domnia- voastră exibă. Le expun sumar, pentru a nu încărca spațiul. 1. Credeți că formularea "ghidușă" : "lumea aceasta este un rahat, dar e tot ce avem", fie și debitată de un spirit de calibru, este un argument suficient pentru a face din viziunea noastră asupra existenței o revelație... comestibilă?! 2. Filozofia = arta de a pune întrebări? Îngăduiți-mi să observ că arta asta, la fel ca oricare alta, e doar un simplu hobby relaxant pentru fețele subțiri, o divagație de lux care ține loc de viciu anestezic în cele mai dese cazuri. A lămurit vreodată ceva? 3. Comparația cu relativitatea einsteiniană este forțată. Sunt două domenii ale firii complet diferite în considerațiile elaborate ale domniei-voastre. Fizica poate fi definită sumar ca un real acceptat prin legi aparente - căci, până la urmă, s-a dovedit că o altă lege vine să o cuprindă pe cea enunțată anterior , făcând din prima un caz particular. Pe când spiritul...e taman altceva! 4. Genii? Comparativ cu ce? Cu inteligența plebee, sau cu cea absolută? Nu-s genii, ci indivizi mai bine informați, chiar dacă structura lor nativă devansează cu mult media comună. Ori, infinită fiind informația, de unde asimilarea ei în absolut, pentru a-i califica drept genii? Genială este numai Divinitatea, așa cum am observat că acceptați și domnia-voastră. 5. Spuneți, la un moment dat, că există două moduri tranșante de a vedea realitatea. Nu, domnule! Există o infinitate de moduri de a vedea lumea aci, pe pământ, unde, un hățiș concepțional, aproape imposibil de prins în norme, împânzește miliardele de creiere confuze care ne suntem, și, evident, celălat mod, UNICUL, Acolo, în Absolut. Orice tendință sistemică terestră în atari considerații, păcătuiește prin simplism conceptual: hai să clasificăm, căci, altfel, nu ne putem înțelege! Este, dacă vreți, un alt tip de sectarism pe care, am văzut, îl condamnați. 6. De la Socrate până la Descartes și, hăt, dincoace de el, ne tot îndoim metafizic, de am ajuns, bieți bătrânei ai dubiului existențial, cărunți și cocârjați, sprijinindu-ne neputincioși în bastonul amarnic tocit al scepticismului absolut. Eu, domnule, sunt unul dintre acei nefericiți soldați, căzut pe acest neîndurător câmp de luptă! Sunt condamnabil? | |
| = corectură | ioan peia [12.Feb.05 15:02] |
| a se citi: "exhibă" | |
| = blablabla... | Lucian Mușet [12.Feb.05 19:18] |
| Stimate domn Robert Trif, permiteți-mi să nu fiu la fel de îngăduitor ca și Ioan Peia. În primul rând, consider textul dumneavoastră unul din cele mai întortocheate amestecuri de idei și concepte metefizice și/sau filosofice; un fel de prelungire divagantă și absolut inutilă a unor concepte, idei și arareori apoftegme, arhicunoscute celor ce s-ar putea încumeta a lectura asemenea material greu digerabil. În al doilea rând, simt nevoia să vă mărturisesc faptul că în text se simte scârțâitul forțat de punerea împreună a anumitor pasaje, ca să nu mai vorbim de titlul total inadecvat. Practic, abia la final aflăm că despre personajul central și despre ispitele lui se "va" vorbi (numai dumneata știi când). Nu în cele din urmă, aș dori să vă reamintesc un fragment pe care cu delicatețe ni l-ați destăinuit, un fragment ce referă crezul domniei voastre vis-a-vis de expresia "om cu frică de Dumnezeu" și anume: "Ea (expresia n.n.) mai denotă și o proastă cunoaștere a realității" . Dați-mi voie să vă informez, deloc malițios, poate nițel îngrijorat de eventuala irosire inutilă a erudiției incontestabile de care ați dat dovadă, că, în legătură cu expresia în discuție, dumneavostră sunteți cel care "denotă și o proastă cunoaștere a realității". Sper să nu considerați comentariul meu rău intenționat, pentru că nu este. Cu respect, Lucian | |
| = Blasfemii | Luchi Tenenhaus [12.Feb.05 21:59] |
| "Dar cam atât despre aceste blasfemi, mai bine să ne vedem de treabă și să încercăm să aflăm care este scopul acestui eseu, ce urmărește autorul lui zămislindu-l." Maestre, când eseuri zămislești Și-utilizezi cuvântul "blasfemii" Fii mai cu grijă când îl folosești Și scrie-l, dacă poți, cu doi de "i" | |