| = Mai ai o steluță de la mine! | Luchi Tenenhaus [02.Oct.05 19:06] |
| Da Magdaleno mă uimești din nou Cu pescărușul și cu pomul tău Ești plină de pasiune și-n călcâie Oricât-ai risipi o să-ți rămâie! | |
| = Pomi înfloriți | Luchi Tenenhaus [02.Oct.05 19:06] |
| Cu toate că n-am auzit De pescărușii călători E sigur că ei s-au prăsit De dragul pomilor cu flori. | |
| = Luchi, cu o reverență de mulțumire | Magdalena Dale [02.Oct.05 19:06] |
| Surprinsă plăcut, Mulțumesc mult. În camera de visare, Umblu în vârf de picioare, Uite o rază de soare! | |
| = Tipatul pescarusului insingurat... | Anghelina Andreea [08.Feb.05 11:26] |
| frumos si dureros tipatul acestui pescarus insingurat...textul tau imi aminteste de ceva drag mie... si cu drag de tine, Carmen | |
| = Amintirile sufletului | Magdalena Dale [02.Oct.05 19:06] |
| Mulțumesc mult de trecere și de aplecare asupra textului... Dacă am pierde amintirile dragi sufletului nostru, oricât de dureroase ar fi, am merge mai goi și mai săraci pe cărările vieții! Cu drag, Magdalena | |
| = Pentru Carmen, cu o completare și o precizare | Magdalena Dale [02.Oct.05 19:06] |
| Când mă emoționez, Uit să te menționez! Pentru gândul duios, Mulțumesc frumos. P.S. Răspunsul la comentariul tău (cel cu amintirile) l-am postat în grabă și apoi mi-am dat seama că nu ți-am menționat numele și cu toate că sunt sigură că ai înțeles, vreau să fiu și mai sigură și mai fac o precizare... Cu drag, Magdalena | |
| = poveste nescrisa | patrascu dumitru [08.Feb.05 14:20] |
| chiar asa e ca o poveste nescrisa si totusi perceputa intens de tine,dar intr-o astfel de iubire este multa suferinta dar si lumina care se poate transmite uneori... imi venea sa plang cand citeam esti magnifica tine-o tot asa mai vreau | |
| = Lumină vs. haine grele | Magdalena Dale [02.Oct.05 19:06] |
| Mulțumesc din nou de trecere! Te-am întâlnit și la "Gânduri triste" - povestea unui clopoțel - și mă bucur că te-ai întors, deorece te-am simțit și atunci ca și acum aproape.... Ca și atunci cu "amintirile de suflet" și acum cu "lumina" care rămâne în ciuda suferinței sunt de acord! Când ți se pare că viața ți-a aruncat o haină prea grea pe umeri și parcă nu mai ai putere să mergi mai departe, atunci te întorci la lumina tainică din sufletul tău ca să te hrănești cu tot ce ai simțit și a rămas în tine și astfel să poți continua drumul vieții... Dacă am reușit să stârnesc o emoție cu povestea mea, mă bucur nespus de mult! Cu plecăciune pentru sensibilitatea din sufletul tău, Magdalena | |
| = Magdei | Vlad Catalin [09.Feb.05 19:31] |
| Si eu iubesc marea si pescarusii si copacii si plajile si... ...ea plecase de mult intr-o calatorie ca un zbor de noapte. Nu stia cand, nu stia de unde, pentru ca uitase locul acela unde se nasteau pasarile. Ii fusese sete de zbor, de liniste, de inalt. Nu stia ce-i zborul, dintre cei plecati nu venise nimeni inapoi sa aduca povesti. Stia doar ca trebuie sa zboare. Isi desfacuse aripile larg cat putea cuprinde si zbura cu pleoapele inchise. Nu-i pasa unde, ce scop, in ce directie. O mangaiau cantece neauzite pana atunci. Erau in jurul ei munti si case, arbori si oameni, curgeau rauri... Erau si pasari, alte pasari... N-ar fi crezut ca exista atat de multe pasari in lume. Trecu printre ele, le auzea, le simtea, pentru ca pasarile au o teribila putere de a se simti in apropiere. Apoi a ramas singura. Nu mai auzea alt zgomot decat al propriilor aripi. Incerca sa deschida pleoapele, prima oara... Nu gasi nimic in afara de intuneric. Un intuneric gol ca linistea. Crezu ca e inca noapte si-si facu singura curaj. Plana undeva, singura ca si zborul ei, in asteptarea zorilor. Asa au trecut zile, au trecut nopti... Dar zorile ei nu veneau. In graba ei de zbor uitase de ochi. Trebuia sa se intoarca, acolo unde se nasteau pasarile... unde-si uitase ochii... Pasarea oarba nu stia intoarcerea, nu invatase odihna si nu stia nici o poveste de demult. Isi franse aripile, caci numai asa se putea satura de zbor si cazu. Cazu adanc, cazu prin lumina, cazu prin intuneric, si din nou prin lumina... Cu drag, st | |
| = Vlad Catalin - aripi frânte | Magdalena Dale [10.Feb.05 11:39] |
| Multumesc mult! Frumos text, parca este o continuare pe care eu am pierdut-o undeva prin suflet si o regăsesc in rândurile tale... Păsările noastre cad mereu prin intuneric și prin lumina, așa cu aripile frânte, fără a-și putea înfrâna dorința de a zbura și în suflet cu amintirea tristă a zborului frânt! Cu drag, Magda | |
| = cu prea mare intarziere | Lucia Firefly Popescu [11.Feb.05 10:20] |
| Imi cer scuze, cu toate ca nu merit sa fiu iertata. Am sosit tarziu, cand toate s-au spus deja... Nu am mai privit in jur, am fost prea preocupata cu o cautare a unei lumini...pe care nu reusesc sa o vad, chiar daca exista.. Dar tu stii foarte bine cat ma atinge pe mine acest text, cat ma doare adevarul pe care il transmiti aici... Am inteles ca eu sunt copacul din povestea ta... Cu drag, licurici trist | |
| = Medy | Bianca Iulia Goean [17.Feb.05 11:42] |
| Medy, sensibilitate si durere in aceasta proza a ta. Mi-a placut "Gustul sărat al lacrimilor îi amintesc de marea pescărușului și atunci frunzele încep să foșnească duios într-o chemare de dragoste neîncetată.". As mai renunta pe ici pe colo la semnele de exclamare, as mai scoate din virgule (mai ales cele dintre subiect si predicat). Cu drag, Bianca | |
| = Bianca | Magdalena Dale [17.Feb.05 23:56] |
| Îți mulțumesc mult de trecere și te observațiile făcute, nici nu știi cât sunt de binevenite, ele nu fac decât să mă ajute să învăț și o voce interioară îmi spune că am mare nevoie de așa ceva. Te aștept cu mare plăcere ori de câte ori timpul îți va permite. Cu drag, Magdalena (Medy) Cu | |
| = nivel | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| incepand de astazi textele tale vor intra direct pe prima pagina. succes si grija la comentarii:) | |
| = Nichita Victoria | Magdalena Dale [23.Feb.05 19:31] |
| Este o mare surpriză pentru mine și emoția mă împiedică să mă exprim altfel decât laconic... Mulțumesc din SUFLET! | |