| = desculți prin iarba care ne iubește | Stanica Ilie Viorel [25.Jul.23 22:22] |
| nu îmi pot imagina un fir de iarbă care să urască apoi, mie îmi scapă povestea, ideea, nu înțeleg e o spovedanie și un regret se recunoaște ura și iubirea, bine și răul, păcatul regretul prin lacrimi motivul apoi ruga care ne transformă mereu recunoașterea sinelui în trăirile toate, de jar și în final o resemnare dureroasă, aș spune | |
| = ori poate | Stanica Ilie Viorel [25.Jul.23 22:25] |
| iarba prin care umblam desculți nu uită ura și iubirea din noi sentimente pe care le-am trăit în iarbă, martoră la tot | |
| = Ilie, | Papadopol Elena [25.Jul.23 23:10] |
| Îți mulțumesc foarte mult pentru interpretarea personală. Cu plăcere am citit gândurile, pe care le-ai scris! Și eu când citesc poezia altcuiva, de multe ori o iau de la capăt. Și, după cum îmi rămâne în suflet, așa e și imaginea ei! | |