| = . | Vasile Munteanu [12.Aug.09 02:25] |
| D-ră/D-nă Ina-Ștefania Lazăr deoarece ați solicitat acest lucru în scris, am luat asupra mea sarcina explicațiilor (pe cât posibil lămuritoare) de ce textele dv au fost considerate (de editori diferiți) ca fiind de „Atelier” (precizez că nu mă număr printre editorii care v-au verificat textele; sper ca această precizare să aducă un plus de credibilitate minimului de obiectivitate pe care îl reclamă un astfel de demers). în plus, înainte de a spune câteva cuvinte despre textele dv (menționez că am citit tot ce ați postat), vă rog să nu considerați spusele mele „literă de lege”; ele dau numai un punct de reper vizavi de concepția pe care acest colectiv redacțional (și îmi permit să afirm că orice om cu un minim de exercițiu literar) o are asupra Poeziei și a literaturii în genere. nu am să mă lansez în cine știe ce exercițiu complex de analiză literară; am să caut pe cât posibil să mă rezum la esențial. pentru început, cred că putem cădea de acord că un text (fie el poetic sau nu) este în forma sa incipientă expresia unui sentiment (pozitiv sau negativ) pe care autorul îl manifestă vizavi de cineva/ceva (iar acest aspect este mult amplificat atunci când avem de-a face cu „teozofia” autorului); și sunt de acord că textele dv satisfac acest prim criteriu, acesta fiind probabil resortul implicit al nedumeririi dv cu privire la „desconsiderarea” textelor publicate; dar sper că veți fi în continuare de acord cu mine că acest criteriu este insuficient pentru ca un texte să fie considerat poetic și/sau literatură; este nevoie de transfigurarea acestui sentiment brut (cu mijloace estetice specifice) și de prelucrarea sa în laboratorul intelectului, al spiritului; din păcate, textele dv nu satisfac și acest criteriu. mai departe, trebuie precizat că instrumentarul poetic (dpdv tehnic) la care recurgeți pentru a descrie în cuvinte sentimentul/sentimentele brute care vă animă este unul rudimentar (de la sintagme absolut nefericite sau desuete, până la rime de un facil dezarmant; la acestea se adaugă logica deficitară – pentru că nu este adevărat că poezia nu respectă criteriul logic; chiar dacă poate părea astfel, poezia nu este o simplă înșiruire de elemente stilistice); nu am să redau toate exemplele (pentru că ar trebui să dau copy/paste probabil la texte în întregul lor); pentru exemplificare, am să mă rezum la: „Am nevoie să compun poezie precum am nevoie să mă rog; pentru mine e cam la fel”; utilizarea adverbului introduce o relativitate care, dpdv logic, este ilicită după un raport de egalitate; în plus, imperativul celor două necesități (poetică și mistică) nu mai pare deloc atât de categoric și, astfel, reușiți să fiți autocontradictorie într-o succesiune directă. în concluzie, împărtășesc deplin opinia colegilor mei vizavi de textele dv; desigur, un gest înțelept din partea dv ar fi să nu dezarmați; așa cum aminteam la început, materia primă nu vă lipsește; aveți nevoie de timp, de efort și de exercițiu pentru a vă corecta carențele și, după cum stipulează regulamentul, în definitiv, acesta este scopul „Atelierului”; sunt sigur că peste un timp și în urma unui efort susținut vă veți reconsidera opinia asupra propriilor texte și asupra nivelului actual de exprimare. excelsior (mai sus!) | |