| = Nimic de disperat:) | Iolanda Bob [13.Sep.08 19:49] |
| O cafea în Pandemonium Zâmbesc îngeri cu buze întinse, peste machiajul stins, Râd și plâng în roșu distins, Beau și uită. Geană de vânt, suflete. Dansează amețiți în umbra zilei de ieri, Renasc, explodează, șoptesc porumbei cu ramuri de măslin aruncate, Se încolăcesc. Cu plăcerea în vene. Planează. Aripi de nori cu fețe de porțelan, Răni proaspete sub crustă, Cerul de celofan albastru-l visează. Pictează cerurile și gem când universul crapă, când stelele plâng, doar pleoapele lor planetare dorm, copii visând - Tsume, stimabile, iartă nemernicia!:) Nu m-am putut abține! Ultimul vers ar putea fi și "visănd copii"... Înțeleg că Nirvana nu e doar ilustrația muzicală, dar, totuși, e cam multișor. Inițial am încercat să citesc 1 cu 1, 2 cu 2, 1 cu 2, până la nemurire:)Apoi m-am gândit că nu vrei să amețesc și să mă arunc și io în Barathrum-ul ăsta al tău. Foarte cool imaginile: imagerie satanică de rafinament. Dar prea multe cuvinte. Ori dulke, ori black:)Altfel ies guguștiucii ceia kitsch:P Aștept represalii (înjurături pe temă:D) pe mail. Mi-a plăcut poemul tău, Dark Master!! Mai bibilește-l:) | |