| = jocurile formei | Maria Elena Chindea [23.Apr.23 03:27] |
| nu garantează neapărat consistența substanței în discuție, indiferent de palierul manifestării! Jocurile sunt jocuri - chiar de-s de factură divină!Doar nostalgiile și umorile noastre pare să-i schimbe valoarea! Și dacă ne aranjează și ne face să ne simțim bine - de ce nu fracul? | |
| = Maria | Stanica Ilie Viorel [23.Apr.23 18:32] |
| Mulțumesc că ai lăsat semn al teecerii. Nu îmi pare a fi o interpretare ceea ce ai spus, ci o propunere către meditație, cumva tangențial cu propunerea textului care, da, ai observat bine, își propune o confesiune nostalgică, dar (dau din casă) și prezentare a “structurilor” dintre generații. Dacă au fost vremuri în care se preda calul și căruța, meșteșugul etc. de la o generație la alta, azi, mai puțin. Pe de o parte noi cu carul și căruța, ei cu dronele. nimic rău și total acceptabil:) doar că într-o “captivitate” a percepțiilor, prefer să-l văd același (trecutul) doar că nu mai poartă veston, ci frac. Mulțam. | |