| = Pentru a sti ce-i fericirea trebuie sa suferi mai intai... | Andrei H [11.Aug.04 00:55] |
| Fericirea e ceva ce se castiga foarte greu, dar se poate pierde intr-o clipa. Si-atunci... am putea zice "fiecare cu secunda lui" | |
| = "Celui care in loc de lalaiala unei flasnete, cere muzica..." | Mihnea Dimitrie Calin [11.Aug.04 01:41] |
| "Celui care in loc de lalaiala unei flasnete cere muzica, in loc de distractie, bucurie, in loc de bani, suflet, in loc de o ocupatie, munca adevarata, in locul unui simplu joc, pasiune veritabila, aceasta lume dragalasa de aici nu-i poate oferi nici un loc in care sa se simta ca acasa" (Hermann Hesse)- cred ca tot ce poate obtine omul, in limitarea sa, este doar o directie catre fericire, iar aceasta este evidentiata in momentul in care se iese din pestera lui Platon si a omului primitiv (suferinta este doar un instrument, persoana care determina suferinta este adevaratul deschizator de drumuri)- concluzionand printr-un alt citat elocvent: "Undeva, in lume, este un pisc, mai inalt decat oricare altul- deasupra acestui pisc se afla un obelisc...deasupra obeliscului este un con verde de brad.Deasupra conului este un varf de ac. De aici in sus incepe lumea mea...",adaug doar ca fericirea este inclusa in lumea de sus; ea vine o data cu transcederea, cu depasirea piscului si a celorlalte elemente simbolice, aratand toate spre cer- ultima persoana care a ajuns acolo este, cel mai probabil, Mozart- el a stiut sa rada si sa glumeasca chiar atunci cand traia prin gunoaie, alaturi de viermi- si o facea sincer, cu lejeritate, din toata inima-se bucura ca un COPIL, de o piatra ciudata, de un instrument diferit... poate si Kafka sau Schopenhauer aveau fericirea in sange, desi nu garantez... | |