deschid mirarea vocii tale-n palmă
aceea ce te mângâie pe gură
şi are rostuirea sa augură
sub falduri lungi de-a ta rostire calmă.
şi te priveam cu dragoste, cu ură
mai îndrăznind şi câte o sudalmă
te întocmeam din linişte de-a valmă
cu nebunia mea în ceruri pură.
şi mai aveam şi-un plâns de neghiobie
din poala cea de taine ce-i furat
de prin grădina de mister zglobie.
pământu-i de sămânţă şi arat
sub luna care-mi toarce-o grea fobie
din ciorne aşternându-mă-n curat.