Atelier Literar

Nu ne e dor de trecut cât ne e dor de naivitatea cu care l-am crezut etern. Există în fiecare om o vârstă a inocenței metafizice — un timp în care nu punem la îndoială stabilitatea lucrurilor, în

cum ai ciupi o coardă și-ar suna vesel, nemaipomenit de vesel, de parcă te-ai trezi în larma unui pâlc de adolescenți voioși nevoie mare, fără ca nimeni să știe de ce - și nici nu trebuie -, cum

Eram întinsă pe iarbă, la țară, acolo unde mă bârfește toată comuna, știe Cititorul unde. Nu-mi pasă că norii erau tablouri suprarealiste, ci doar că eram sub soare, mai puneam de încă o cântare, vai

dacă ai putea aduna fericirea în tine, strop cu strop, până se face de-o inimă, de-o petrecere cu muzică în surdină, de-o tristețe sau de-altceva; dacă ai strânge emoția din ceara topită a viselor,

Sunt supărătoare o supă de pui pur Sunt mică Sunt albă Nu mai vorbesc despre mine, rufele albe sunt întinse pe sfoară în vânt și e lin Aprilie... Bate vântul încet, tot bate, se duce... Un vânt

Dacă există o singură „funcție de undă”, atunci aceea este iubirea, care, vorba lui Dante, „mișcă sori și stele”. Adică întregul univers, incluzând vizibilul și invizibilul.

Doar o lozincă fantezistă. Cum să-l iubești pe cel care-ți deranjează cu aerul sulfuros atmosfera ta de scrib luminos?! Pe cei plecați, da, poți să-i iubești, chiar așa, îmbălsămați în gloria lor

Nu mă grăbesc să iau fața lucrurilor, nici chipul să mi se reflecte în oglinzi poliedrice, n-am de gând să iau fața nimănui. Rămân cel ce sunt. Și încă pe-atât. Nu exclud acceptarea. Nici

Dragii mei! Am ajuns pe creasta celor 69 de primăveri. Nu știu cât de bătrân sunt pentru că și anorimpurile ne mint! Îmi doresc sănătate și fericire alături de familie și de voi

nici măcar un scurt-circuit. nici liniște ‘nainte de furtună. cumva, o pagină în care nu se-ntâmplă nimic. pe nesimțite, acolo se ascunde totul. toți așteaptă explozia punctului. nu mai vine. sau,

De când țin cură de slăbire, îmi încep dimineața cu întrebarea: ce nu voi mânca astăzi? - Ne puteți spune cum ați făcut primul milion? - Desigur... am pierdut la ruletă restul de nouă pe care le

Se îngustează orizontul ca un ultim licăr de jar. Norocul e un zar de fugă. Ignori rostogolirea sa în van.

N-am învățat de la cineva să ne naștem. Ne-am născut, așa, dintr-o întâmplare, după o partidă de sex; reușită sau nu. N-am invățat de la cineva să fim. Am început să fim, unii ținând cu disperare de