CELÃLALT


Există multe lucruri ciudate în universul nostru fizic
Pe care le cunoaștem sau mai bine zis cărora le bănuim înțelesul, adevăratul lor chip rămâne însă, din păcate pentru cei mai mulți dintre noi, nedezvăluit.
Multe mistere stau încă nedezlegate, așteptând Probabil mintea care să le afle înțelesul, sau poate Întregul univers vuiește în așteptarea unui nou Parsifal.
Dar dintre toate, cea mai mare enigmă rămâne Celălalt.
Mulți nu-l cunosc, pentru mulți el nici măcar nu există, iar alții nu înțeleg despre ce este vorba,
Cine sau ce este El.
Celălalt e atât de aproape de noi, încât îi putem simții
răsuflarea, e însăși ființă din ființa noastră, ba aș putea afirma fără greș că fără noi nici nu ar putea fi vorba despre Celălalt.
Celălalt nu se află nicăerea, și totuși este mereu pretutindeni
E atât de departe de noi, și totuși atât de aproape,
Celălalt suferă alături de cei dragi, se bucură alături de cei veseli
E melancolic și tăcut în preajma celor nefericiți și triști.
De aceea dac-ar fi să-i dăm un chip, am putea spune negreșit că el este pururi tânăr și veșnic bătrân, un ochi îi râde iar un altul îi plânge.
În timp ce noi rămânem despărțiți, fragmentari în dualitate, el știe să rămână totuși unitar
Unu ca ființă, multiplu ca manifestare, mereu același Deseori în schimbare, Celălalt e marea chemare.
Celălalt e omul de lângă noi ce poate nu-și găsește alinare, e fratele nostru aflat în grea suferință, e poate
Întreaga dorință din lumea cea fără speranță, e visul celor cu cutezanță, sau poate sublima credință în viața de dincolo de neființă,
Suprema biruință, adevărata pocăință, sincera căință
Ființa ca ființă, și tot ce înseamnă destin sau voință.
Celălalt e cel care duce povara faptelor noastre
E bunul prieten ce la necaz și nevoie se cunoaște,
Ori iarba ce foșnește în mirifica pădure, apa cea pură
Ce curge la vale șiroaie, fluturele cel cu aripi de foc
Buburuza ce veselă zboară din loc în loc, greierele
Ce cântă, cântă întruna, păsările ce se-avântă spre ceruri mereu , tot mai sus mai aproape de piscuri de munți, sau pământul cel răbdător de pungași tot mai mulți.
Celălalt trece prin lume ușor, nestingherit, chiar cu dor, schimbă scenarii, joacă mereu un alt rol,
Transformă lumea-n décor,
E artistul ce nu obosește nicicând, mereu creator de valori
Și cu moartea se pare că s-a înfrățit, parcă-s două bune surori.
În timp ce noi ne petrecem în chin, fără vlagă parcă trăim
Fără scopuri precise, idealuri și vise, cum am putea să mai fim ?
Universul întreg ne vorbește despre cel ce-ar putea să ne fie străin
Dacă n-am îndrăznii să-l cunoaștem încet, puțin câte puțin.
Pentru El întrebările valorează mai mult decât tot ce noi știm
De aceea iubite străin, pentru tine voi pune întrebarea cea mare, care nu caută răspunsuri, pentru că singur doar tu trebuie să veghezi la nașterea-i cea roditoare
La tainica sa, abisală chemare, ziditoare de lumi și de ființe prin simpla-i strigare spre zare
Dacă eu nu sunt tu, Celălalt cine și cum fii-va oare ?