poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pleoapa ca prezervativ
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-13 | |
de mână cu fiicele lui Danaos iarna ascute cuțite
pe tivul de piatră al statuilor totul a înghețat ca un cer deformat printre degete ziua aceasta mi-aduce aminte de tine și de mâinile tale ca niște crengi înflorite la capătul cărora până mai ieri cântau păsări ce făceau să râdă copacii acum nu mai ești iar eu mă plimb prin parcuri alături de alt bărbat care mă iubește de aceea aș vrea să-ți spun mi-e mult mai bine așa dragul meu e atâta timp de când ai plecat până și mirosul tău mi-a dispărut din piele iar inima s-a golit de atâta singurătate fiind liberă acum să primească pe altcineva fiindcă scopul oricărei vieți e bucuria de a trăi chiar dacă moartea trece uneori pe la ușile noastre Dumnezeu e un bun manager rânduind lucrurile de o asemenea manieră încât nu putem muri o dată cu cei pe care-i iubim pământul ar deveni pustiu și asta ar fi mai grav decât oricare alt cataclism ce ar putea surveni pe Terra dar uite cum m-am îndepărtat ca întotdeauna prea mult de la subiect și chiar dacă tu ai fost mereu de acord cu densitatea poemelor mele încerc să reformulez : bărbatul pe care îl iubesc acum are ochelari cu lentile heliomate ochii lui sunt verzi ca dulceața de nuci pe care o mâncam în copilărie iar la început mi se părea tare ciudat că umerii noștri sunt așezați la aceeași înălțime toți prietenii știu că femeia din mine a alergat mai tot timpul după bărbați care să semene măcar puțin cu Turnul Eiffel dar e bine făcut și purtăm aproape aceeași măsură la haine și suflete astfel încât putem trece ades unul în celălalt flecărind despre îngerii și diavolii care există în noi pentru a înțelege mai bine de unde venim și cine suntem chiar astăzi i-am povestit despre tine iar el n-a avut încotro făcând un efort să mă asculte până la capăt și atunci am simțit cum ne învăluie o prezență ciudată dar nu era decât vântul cântând în șoaptă un Recviem pe tivul de piatră al unei statui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate