Argealu’ meu ghe pe cer

„sighiul” salută poemul tău!...mi-au plăcut multe lucruri...vreau doar să subliniez două construcții inedite care dau farmec textului :
„...de certuri pe nația
lu’ mama lu’ Dumnezeu”
și
„...mai exercita facultățile vitale
cu brio pe cînd era beat
de îndrăgibil”

strofa 3 este preferata mea, poate cea mai bună din text..un fel de inimă a poemului..

la bună vedere!

cu prietenie
dan h.

de unde atâta mânie??ar trebui să fii fericit că acolo la tine nu s-a hîit peste sufletului omului neomenia, și alte câte mai ascund locurile pline de sarea pamântului.
dar lasă, știu că nu vei trece granița niciodată.
deci, raportez ca citii de cîteva ori ca să mă satur de pâinea ta ardelenească!
the same,zourslyy

Conte, \'mnezeii și mama lor s-au uitat la rădăcină de vie , uitând să dea viață plasticelor. Au îndopat însă cu înghițituri în gol și sărate, pe cei ce scurmă la rădăcini de păduri.
Am citit și răscitit până am hotărât că amfiteatrul cela nu poate fi ocupat decât de cei ce mai simt,încă, sarea pământului.

Mara M

Zi mersi, mey draghe, încă nu ne trebe pașaport să trecem munții!!:D

Era și timpul să reapară poemele patriotice! Acuș vin și băieții cu Oltenia Mare, Moldova Telegenică, Imperiul pe care-l visa Regina Maria...

Să ne trăiești, bine că ne-ai dat o temă nouă că de vreo lună scriem numa unii despre alții... agonic, orgiastic, metatextual...ne omora intertextualitatea dk nu scriai poema asta de fior.

Mă duc să-mi ascut brișca :)

tu mă vindeci de naționalism și atunci o să am toți neuroni liberi să mă ocup de altceva, și te ceartă cine mai știe cine... Opui concretul viu abstracțiilor care ne înregimentează și ne isterizează, ai aprobare?
\"certuri pe nația / lu’ mama lu’ Dumnezeu\" - ai dat un nume bolii,
\"singura viță nobilă / care ne adeverește e pîinea\" - ai pus și bisturiul pe masa...
Rămâne să ne lăsăm operați, eu cred că mă înscriu, desigur, dacă pot să păstrez Miorița sub pernă...

vorba strămoșului cu sabie cît casa spune că fie pîinea cît de rea tot mai bună-i la tine, în țara ta...iar anul ăsta am văzut că avem on Argeal chiar fain...dincolo de viile și combinatele lui hîite, de răni care se vindecă, sunt frumuseți care îți taie respirația și oameni cu-adevărat beți de îndrăgibili...:)
Dane, Cezara, Mara, Iolanda...dragilor...să ne trăiască țara sănătoasă...și să ne bucurăm de ea de să trăsnească...:)
Mulțumesc pentru alesele aprecieri tuturor, oameni buni...:)
Retrocedatul vostru cavaler poeticos,
George cel Asztalos

e laie, e bucălaie...mu contează, să-ți trăiască oița că atunci și anume cînd o întreb filosofic dacă \"tu bee ori not tu bee?\", ea îmi răspunde invariabil bee...:) so iată care e calea adevărul și viața...totul e să fim beți de îndrăgibili...:)
cu stimă și mulțumiri ptr. intervenția aprecioasă,
frendul tău din țara de sus...cu pălăria jos,
george cel asztalos

intrebari sub ceruri diferite
si inteleegerea e totusi aceeasi
mi-ai rasucit ceva ginduri in seara asta

Bună treabă, da’ țâne-te de ie să nu să huie! Cât ‘om mai fi, o fi bine. După... Dumnezo mai știe...

mai ții minte LOL-ul ăla pe care mi l-ai trântit la o poezică de-a mea ? - pentru că am zis eu că nu mi-a transmis mai nimic poezia ta

ei bine, acum aș fi în stare să-ți dau și o steluța, da` n-am, îndeosebi pentru prima și ultima strofă.
deci, mi-a plăcut și revin cu steluța aia când mi-o intra prin mâini(și cu explicațiile cuvenite, evident).

hai, salutare!
Laur

Ani-Lorei:
îți invidiez concizia și rezonanța din gîndurile poposite aici. e semn bun dacă te-ai întors din drum să mi le spui. meritul e mai ales al țării ăsteia de sus
care se vede fain chiar și de la Koeln...:) stimă și mulțam...om bun !

Silviu:
apăi io m-aș țîne vere da jinu ghe Tîrnave s-o dus la îngeri pe sus...:) șî bravo vouă că n-aveț pădure pe jiile de la Jidvei, să mai poache răghica on pahar să him șî noi ca ingerii ăia beț ghe drăgăstoș...:)
mulțam șî la bună veghere...om bun!

Laur:
mă bucur sincer că ai revenit la gîndul bun. ce-a fost a fost...noi să him sănătoși! te asigur că aprecierea ta face mai mult ca o steluță, fiindcă e sinceră. de dincolo de munți se vede treaba că regreți că n-ai trecut de curînd în Argealu\' meu ghe pe cer...:) da\' e vreme și pentru asta...data viitoare.
numa\' s-avem bachtalo de iștenu\' lu dumnezo\'...:)

câtă sinceritate, câtă dragoste de casă, cât dor! în poezia asta pulsează Ardealul ca nicăieri...de parcă am citit poezia Ardealului în întreaga lui poezie...:) cu multă admirație și deja cu o aproape-dependență de ultima strofă, Raul

mi-a trebuit ceva timp ca să mă adun și să îți las aici un semn

ești un om de acasă, de la mine, într-o zi am să scriu pentru tine câteva versuri chiar o poezie întreagă, știu că nu e mare lucru dar...așa încerc eu să îți spun aici că poezia asta a ta mi-a întors sufletul pe dos și m-a dus înapoi într-o copilărie străveche


servus,
târgu-mureș fericit

m-am ascuns după steaua pe care ți-a dat-o Adrian aici...consideră că ea este și din partea mea...
chiar nu pot să fac un comentariu elaborat, îmi place prea mult poezia ta, mi-a dat o stare pe care nu vreau să o pierd spunând prea multe cuvinte

Raul: încă puțin și credeam că glumești cu laudele...:) spun mersi fain la un ardelean care știe și simte omenește...;)

Adrian: sunt dizzy chiar nu mă așteptam te știam mai discret cu agonia...:)
un motiv în plus să mă bucur dacă oameni rari și faini mă întreabă de sănătate...:) e o surpriză balșoaie om bun...spun mersi fain și bate palma aici...
chiar lipsea o stea acolo sus după cuvîntul \"cer\"...:)

Dana: trebuie să recunosc că m-am gîndit și la tine cînd am scris, e o temă generoasă o ști ca o ardeleancă încercată...:) da pîinea e chiar așa da mare și gustoasă iar oamenii oameni...cu toată nebunia ce ne rupe ca să ne regăsim beți de îndrăgibili, împreună...:) Îți mulțumesc pentru tot inclusiv pentru intenția cu dedicația...iar prezența ta aici face mai mult de o stea...:)
hai să-mi trăiești și să ne trăim de să trăsnească !

Aduc și io nhișche părădăi, slana și pită caldă, ca să stau la masă cu voi că tare-i frumos aicea.

man, am o satisfacție de-a dreptul exuberantă, care mă sperie până și pe mine, recunosc, să văd un text ca ăsta la recomandate. Printre țopăieli haotice, mi-am mormăit totuși în barbă, pardon, bărbie, că e mișto site-ul ăsta. Ca și poezia asta. Ca și altele ale tale. Sunt incredibile ușurința și bucuria jocului, hazului de necaz, spectacolul articulărilor și articulațiilor cu care arunci pietre de moară, care pe alții i-ar scufunda iremediabil.
îți admir libertatea cuvântului și a simțirii și ma așez pe unda ei de propulsie cu cea mai mare mirare și curiozitate. jesus, frizez pateticul, cred ca ora e de vină. „e un drum în lucru nici picior de zîmbet/nu e decît al meu/cu mîinile întinse bine/asasin al propriei mele extincții”.

La mulți ani fimeie dragă ghe sfînta Mărie mică ! ș-apăi șez ici-șa pe la noi o țîră că găsîm de tăte numa voie bună să hie...:) mulțam fain-făinuț ghe popas că tare ghine ai nimerit...ui\' că ni să șî lumineză casa oameni buni...:)
să ne trăiești Maria și să ne trăim ghe să tune...:)

uat șudai sei omu\' sfințește locu\' și nu alte dracule noctambule său zat iz ză ceis și cu drăguța noastră de agonia...cum ne-o creștem așa o avem.
pietrele de moară și aruncatul vin probabil de la trecutul meu halterofil care-i cam rusty acum azi-mîine îl ia Arafat cu sirena și-l ascultă cu urechea...:)
să-ți spun un secret Elena: toată lumea se aștepta la orice daa nu la un maghiar patriot ardelean...subiect imposibil de două ori. una că riști pateticul și alta neînțelegerea. daar uite că se poate și chiar apreciabil de bine. dovadă cuvintele tale care mă onorează și mă bucură...:)
mulțam și să hi iubită neapărat !

...granița în raniță, țara în raniță și gataaa
bătrânul era vânzator de bagaje
m-aș stabili lângă o altă graniță, te-aș scoate din raniță și gataaa
bagajele nu conțineau nimic și totuși păreau al naibii de grele
i-aș păcăli, că n-ar ști, că am o țară în raniță și-o graniță în raniță și gata.
când bătrânețea mea a ajuns-o pe-a lui, am înțeles, mi-a vândut 2 metri de liniște.
asta e o melodie a adei milea care îmi place mult și cred că.... însoțește poemul ăsta. cel puțin pentru mine a făcut-o. gata.

Liviu Nanu: el și numai el putea să cîntărească textul așa de realist, cu bune și cu rele...:) încîntat de obiectivitatea ta om bun. am retușat pe alocuri da la regionalism încă mai țin ca din patriotism local așa. probabil voi renunța pe viitor cînd vom fi cu totul și cu totuși europeni...:)
mersi fain pentru tot ce ai remarcat, un mersi maare așa, fără segment, idee sau strofă, fapt ptr. care te îmbrățișez virtual și, sper, suficient de credibil.

remarc și eu obiectiv scrisul tău italic...da\' fără granițe...alea rămîn în ranițe...așa cum melodios de fain și ada glăsuia...:)
și spun mulțam om bun, comparația mă onorează de-a dreptul...:)

Chiar daca nici mania si nici ciuda din final nu par a fi la locul lor, remarc aici forta metaforei si omul din spatele spuselor, care pare sa fie o constiinta turmentata de doruri vii si reale, puternice si nestirbite ca sangele parintesc, impotriva caruia nimic nu se poate face. Crancen acest dor, rupta din piele aceasta mandrie, aceasta certitudine a unei radacini bune, chiar daca peste viia hâită, ba chiar si peste tata crește pădurea. Sa mai scrii. K