poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-10 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Steaua era pe sfârșite, stingerea sunase și ea, cerurile deschise cântau. Ce știau despre stingere cerurile, ce știau de lacrimi amare ? Ce știe Primăvara de lăcrămioare ? Și fiind obligat la spelunca din vale, am spus cuvinte, am spus injurii, am cuvântat cuvântări despre dezolare, blasfemii, blasfemii, despre femeia Pierzare. Și cerurile deschise cântau. Se uită la el, e tot muieratic, își strigă iubirile și ce gălăgioase iubirile sale. Oh, iubiri, sărmane iubiri, în a plângerii vale, în spelunca prea plină de jale ! Și vine timp crud și dulce pedeapsă. Vine un chip fără chip, vine o voce fără voce, un sunet fără sunet, vine o față fără față, vine canalia cea luminoasă, cu aripi mii. Și ce țesătură, ce scriere cuneiformă, ce misterioasă, ce țepi de arici în fluturare hidoasă ! Nu mă lupt cu tine ca Iacob cu îngerul, nu mă cosi, nu mă secera, nu mă cheamă Iacob, sunt altcineva. Făpturile visului meu sunt preacurate, mâinile mele sunt obosite, la piept așezate. A sunat stingerea și se lasă liniște, liniște. Și numai cristali și doar minerale în spelunca din vale.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate