Cinema Progresul

Fotografia este uriașă, scrisul se citește greu, primele versuri, deloc. Aș fi ales altă culoare.
Poezia: note de nostalgie în stil George Asztalos, deja reconogscibil, căci este unicat pe site.
Nu-mi amintesc să fii fost la cinema. Ever.

Doru Emanuel

doar pentru tine, primele versuri:
eram copii
se purta pe atunci roșu

în rest ăsta și e șpilu\' să se citească mai greu și mai roșu
vouă vă e mai ușor aveți tot curcubeul...:)
sper că Forevăr...:)

mulțumesc Paul...semnul tău luminos e ca proiectorul cinematografic: face imaginea vizibilă și o mișcă.
ști că aici am văzut primul film în 3D cu ochelarii aceia de hîrtie?
ce vremuri dom\'le!
amical și actual,
chiar și întors pe dos,
george cel asztalos

pentru că aici George deschizând brațele deschide toate ferestrele.

Iată ce spune Naum : \"am deschis fereastra. măcar să te presimți\"...mersi de trecere...:)

păcat că nu reduci dimensiunile fotografiei, e monstruos de mare

am trecut pentru că m-a emoționat vizuala ta
nu-mi vine să cred în ce hal a ajuns cinematograful ăla
și cinema pitic, cinematograful pt copii, câte filme de desenate animate am văzut eu în copilărie acolo
hmmm
poate într-o zi o să aflu că orașul acela nici nu a existat vreodată, nu m-aș mira

servus

dana

nu reduc nici de ciudă...:) ideea e că pe vremea aia ști bine că toate erau monstruos de mari...așa e și poza. și pe urmă oricum nu se poate citi chiar bine nici așa dară-mi-te la scară redusă?
Cinema Pitic s-a făcut mic de tot. Fărîme dintr-o jucărie stricată. A fost mare, ai dreptate dar, ca bătrînii, clădirile astea nostalgice cresc Invers...:)
sărutmîna pentru vizită. Vașarheiu\' mai este, te asigur, atîta că poate într-o altă dimensiune...

szia Danikam!

un sentiment de regret, poate chiar o neputință, o dorință. A fost însă frumos atunci, poate mai frumos decît acum. Părinții trăiau cu sentimentul că totul se duce pe rîpă, acum trăim noi. Poate chiar așa este. Sau, poate, dor noi ne trecem.
LIM.