cred că după veacuri şi veacuri de biblioteci
pogorîte din Golgota sau
stinse din Alexandria
nu prea am ajuns atotştiutori
nu prea am ajuns atotputernici
după secole sure de istorie şi
nici măcar atotvăzători nu vom deveni
după milenii de internet

în haina ei vaporoasă
inima obscenă a poeţilor
tot mai gonflabilă şi mai grea
exhibată în public degeaba
fără proteste şi admiraţii în masă
rămîne o scîrbă dulce un fel de suspin
cu sînii mari ca în telenovele
mîngîiată doar de fraţii de suferinţă
ca în sectele alea în care sora
îţi dă trupul ei cu un gest teatral
apocaliptico-mărinimos

ici-colo o mică furie o nenorocită de milă
în rest coada între picioare şi viteză

ambiţia maladivă de a vedea şi pe mama dracului
senzaţia scărpinată în ochi de nisip
şi totul scufundat pînă în gît
într-o mare de monitoare
cu pupilele mărite ca nişte sexe oribile

noroc că unii mai ies pe nevăzute afară
să hrănească şi să şuteze cîinii
şi tot ce mai aud e un cîntec stupid
de jucărie muzicală

schelălăită razna în cucuruz
cu bateriile duse