poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ cântec naiv
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-20 | |
Cu juncii țării la jurat,
poem de atmosferă cu mischia și ciocanul Mi-a venit și mie rîndul să jur credința, militar. am fost predispus s-o fac de Ziua Națională. ofițerii noștri, bărbații aceștia masculinizați artificial, care dincolo de poarta unității nu mai sînt nimic, obsedați de respect vin în fiecare dimineață să fie și ei în cazarmă. bărbați. doar la vreo doi ar trebui să li se schimbe haina, ceilalți să rămînă acolo să apere țara, într-o atmosferă de azil sponsorizat, și să nimicească forța vie inamică. ne promiseseră că dacă vom cînta la cor în căminul cultural, care este puțin mai încoacde-o poștă, o să ne cînte și nouă fetele mari de la școala de surori medicale. într-un număr de program artistic. în comun. soldatul român e parșiv, nu vrea să cînte degeaba și dacă nu-l strîngi de cunoștințe își bagă inteligența în toate. ca o fatalitate a nației, îți vorbește urît de unire, dînd peste cap, inexplicabil, orice emoție din popor. dar ofițerii nu și-au ținut cunoscutul cuvînt al organelor armatei, au preferat o permisie în masă. și din motive gîndite abil și moral, corul junesc se pomeni frate de scenă cu fetele de la a opta și mai jos de atât... ce e corect, e corect, nu ne puteau duce, militari organizați,la regulat o grămadă de surori aduse de prin cofetăria hotelului, nu prea repetate într-o ordine anume. mai mulți am înțeles că nu se putea face asta în organizarea instituției poporului, dar alții au fost violenți în expresii de au ajuns cuvintele lor pînă la urechea colonelului – om bun și cu emoție. iar el pe mine m-a chemat să stăm de vorbă despre astă treabă, cum că soldații n-ar fi trebuit să se poarte așa, ce, ăsta e motiv de nemulțumire?! poate credea că militarii t.r. sînt diferiți biologic de colegii lor de la trupă, care, pentru că sînt cam inculți și mai tari în flotare, ne cară tuturor baza materială și răspund în locul nostru prin păduri la întrebări din manualul roșu. de ziua națională, primarul ne-a deschis la program, mîndru că orașul lui e gazda momentului nostru unic, emoționant și memorabil în viața care va urma pe aceste meleaguri tîrg-cărbuneștene. a urmat colonelul cu rolul armatei și, la sfîrșit, ca vedetă, invitat din Tg-Jiu să te ardă-n bășcălie. cuvîntul patriotic fu tălmăcit de-un domn mischie, numit pe bune prin ziare șef al consiliului tribal de Gorj. după asta, cîntau fetele pe scenă și respirau profund, vedeau soldații cum le saltă fustițele pe formele rotunjite grăbit, care creșteau întruna, de ni se atingeau mereu de ochi. și ne-apăsa începutul de nuri îmbrăcat în cămășuțe albe. cîntam și noi cu ele de ziua unirii națiunii, cîntam fără oprire. ele, cu emoția frăgezită... de vîrstă. fetițele astea, pătrunse de moment, privindu-ne pe sub privire, erau un compromis între promisiunea militară și cenzura morală. cum să nu le vadă soldații atunci și lungi în craci și tari în țîțe, moi în puful lor de mîțe. le vedeau cum saltă cu limbuțele sub buze de-și puneau poalele-n cap naționalistele muze. fetele de la gimnaziu aveau și ele-un cusur: miroseau de sub lăbuțele grăsuțe a căldură udă, iute, de făceau glume urîte militari cu facultăți: fetele astea prea mici nu își spală sărătura, de s-au învățat așa, le va spăla numai cultura. stam drepți, ordonați și mîndri pe scena din Cărbunești, storcînd ultimile lacrimi din profesoare bătrîne. și ca totul să ne fie pitoresc, purtam la bonet-un semn, care-n vorbă de cazarmă i se spune, simplu, “cuc”. bravi soldați la Cărbunești, stăteam drepți români cu cucu-n frunte. 1998, decembrie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate