Mărturisesc, ca un auto-dar întârziat, și bun, de ziua mea, care trebuie să îmi parvină, de fapt, într-un mâine real, vă prezint noile mele cărți ”Petale de trandafir, în mâinile foarte micului înger Dalina”, o Trilogie de romane, fiecare volum de peste 500 de pagini (Volumul II. - 581 de pagini) pe când primul și cel de-a treilea înseamnă de fapt 614, respectiv 615 pagini.

Proiectul a fost derulat, ca multe altele, personale, până acum, tot la Editura PIM, din Iași, cu care am avut până acum o colaborare foarte frumoasă și cărora le mulțumesc în mod deosebit.

Când m-am înhămat la acest proiect, în anul 2016, plănuisem de fapt să scriu două romane, câte unul pentru Legenda ”Mioriței” și altul pentru Legenda ”Mănăstirii Argeșului”, două planuri care au mers în paralel, de atunci, și care s-au concretizat în ”Trilogia Cerbilor” (2022), în ceea ce privește Miorița și respectiv ”Petale de trandafir, în mâinile foarte micului înger Dalina”, așadar, tot o Trilogie, cea de astăzi (în mai, 2024).

Nu mi-am planificat, atunci, în anul 2016, nicidecum, modul cum le voi scrie și cum aveau să arate cele două ”romane”, care s-au dovedit a fi fost, de fapt, două Trilogii, așadar, două rânduri de proiect, fiecare în trei volume. Dacă este să fiu foarte subiectivă, îndrăgesc mult mai mult ”Trilogia cerbilor”, decât acest roman (ciclu de trei volume), pe care îl prezint, astăzi... Poate, această impresie se deduce numai din faptul că a scris despre romanul religios este mai redundant și mai greoi, decât frumoasele iubiri țărănești, rurale, care sunt incitante, pentru oricare scriitor.

Poate, a scrie despre religios este o provocare, și față de ceea ce s-a scris până astăzi, te străduiești să străbați niște standarde de estetică.

Nu este vorba despre estetica acestei cărți, dacă nu ne referim că se face mereu o paralelă între trecut și prezent, între a ce a fost și va mai fi, este despre a te strădui să ”apuci” legenda ”cu mâinile” și despre a țese povești, în același standard estetic. Toate trei romanele sunt legate, de fapt toate volumele și rostul acestei cărți este de a se lectura legat, cu tot efortul descifrării puzzle-ului din cele aproximativ 1810 de pagini, în trei volume, care le cuprind.

Este un fel de legătură între Răsărit și Europa, de fapt între Răsărit și România, care se dezvăluie, prin intermediul personajelor călătoare și care se stabilesc, la noi.

Este vorba despre religii de mult timp uitate și de religii, astăzi, contemporane, de înveșmântarea romanului în legende noi, care sper că își au rostul... Romanul cuprinde și inserții cuantice și o posibilă temere, legată de încălzirea globală, care se numește de fapt, cu teamă, ”Apocaliptică” și este un fruct al seminebuniei, încadrată prin personajele romanului, și mai de cu seamă prin Șilda, care este o preoteasă răsăriteană cu un dar deosebit.

În caz, că unele atenționări (și semnul meu, simbolic) pot fi de folos, științei, în cărțile mele, ele pot fi folosite, desigur, pentru că ele au fost emise cu rolul de a preveni anumite erori, dar care la un moment dat pot fi posibile, datorită progresului tehnologic, și chiar este un îndemn, cu sfatul personal de a rămâne mereu foarte optimști, dar înțelepți, ca știința să fie înțeleaptă mereu, culegând înțelepciune, de peste tot, și însușindu-și-o, în conduită, dacă va fi nevoie.

Poate, în noi, zac frici, dar și răspunsuri, iar dacă temerile Șildei sunt reale, ele pot fi de prevenție și de buna stare a lumii, numai. Pentru că în lume sunt taine și că poate soarele este ”capricios” o dată la 10.000 de ani sau numai el știe când cum, la fel cu babele care avertizează mai ceva ca rămasele preoțiilor, dar cărțile înseamnă cumpătare multă și precauție, înspre păstrarea a ce e mai scump din lume. Scumpetea scumpă, care rezidă în înțelepciunea genuin umană.

Așa că să nu o ascultăm pe Șilda, oamenii de știință mai bine să se documenteze 10.000 de ani înainte, pentru a nu cădea prin profeții pe care le dorim, pe toate, ireale. Chiar dacă femeile care citesc prin pietre, țin să avertizeze. E un semn aproape științific, acesta, și de care trebuie să se țină seama, mereu... Pentru că lumea cunoaște, de fapt, multă provocare.

Taina lumii rezidă în frumusețea ei, fie răsăriteană veche, fie românească, iar, în afara faptului că romanul îndeamnă înspre atenție cuantică, el este o punte răsăriteană veche, legată de România, și care se descifrează până la urmă, în mod optimist, în roman. Este vorba, de a visa, de a nu înceta să crezi, și autoarea pesemne puțin s-a introdus în schemă, prin personajul ”Cipriana Iulia” care este însă unul semireal.

La fel cu voi, în imaginația posibilă, și de-abia aștept să văd și cum au ieșit cărțile, ele fiind atât de mari... Deocamdată las o imagine de copertă îndemnându-vă să vă căutați mereu fericirea, ceea ce i-ai spune Ciprianei, ceea ce mi-aș spune și mie, și când aveți timp, mai deschideți și cărți. Ele vă vor îndemna să scrieți și dvs. una, o carte, poate, așa cum mie mi-a susurat ”basmul” de fir al cărții, cerându-mi să creez mult pe teme de mitologie și religie, să încerc să îmi dobor standarde personale, și să mă înving pe mine, din punct de vedere literar, și prin această Trilogie, care este cel mai vast proiect personal. Despre personaje, numai de bine, ele sunt exotice și fabuloase, sunt puternice, se poate vedea pe parcursul cărții, îndrăgesc zăpezile din România, dacă au venit de undeva din Răsărit.

Ele iubesc sau nu, aleg să nu iubească, pentru că sunt călugări, Călugărul Elenois, sau aleg să tacă mult, dacă este vorba despre religie și paralele ei... Sunt sigură că această carte îmi va rămâne, chiar și mie, în minte, mult timp, pentru că am muncit, după ce terminasem ”Trilogia cerbilor”, muncisem în continuare, la ea, în paralel cu alte proiecte, derulate, din anul 2016, de la debutul planului de carte, și până astăzi.

E un proiect la care țin, pentru că acesta mi-a permis, prin personajele lui, să mă refer, într-un mod mai inedit la religie, deși nu este o carte religioasă, ci o carte despre religie, cum așa m-a ”mânat”, de fapt, tema aleasă, și anume ”Legenda Mănăstirii Argeșului”. Cărțile îmi vor parveni, partea mea, în curând, și sunt foarte curioasă la atât de multă lungime (614 pagini, 615, 581 de pagini) să văd, și eu, cum arată, rostul frumos, mai ales că eposul lor este amplu și tema mi-a permis suficientă amploare în imaginație...

Cartea este mereu un îndemn înspre cumpătare, genuinul spirit al păcii și înțelepiciunii, cu un drag de știință, care ne va împinge înainte, genuin. Este despre non-eșec și înțelepciunea rămânerii pe loc, ca să vezi ce îți șoptesc ramurile, a nu lăsa vântul să le bată prea mult sau în zadar, acestea sunt semnele înțeleptului.

Cartea este un dar universal...

Iar mintea este fântâna care o adapă, sursa cuvântului, fântâna sa.

Nume Carte: ”Petale de trandafir, în mâinile foarte micului înger Dalina”
Tip carte: Trilogie
Număr volume: trei
Autoare: Iulia Elize (anul, 2024)
Număr paginație: 614 pagini, 581, respectiv 615 pagini alb-negru
Format paginație: B5 (format mare, academic, elegant)
Tema cărții: Multiplă, o axă religioasă, spirituală, mitologie veche, misticism, fizică în opinii
Editor: Editura PIM, Iași (anul, 2024)