cineva te-a dat jos din pat cu brațele,
cineva cu brațe moi
cineva care știa ce se întâmplă cu tine.

când ai adormit
te-a pus pe pervaz
împreună cu inima și florile.

dar brațele îți lipseau.
voiai să te strângă la piept /
în loc de asta ele te-au împins în afară.

o clipă doar și jos a fost liniște senin și pace
o clipă doar și totul a fost distorsionare
cum te uiți printr-o lentilă
opacă la soarele de iarnă.

acum
un tren lung fără călători trece prin fața ta
se izbește de gară
și asta nu te mai sperie.

ești în pământul moale și rece
îmbrăcată într-o rochie frumoasă
pe care ți-ai cumpărat-o de la Zara.

ai stat singură în camera ta
și te-ai privit în oglindă.

o clipă doar și brațele moi și calde
te-au cuprins din nou.
dar acum știai ce o să se întâmple.

brațele te vor arunca iarăși înafară.

și ai rămas încremenită
și nu ai făcut nimic.

iar soarele de iarnă abia răsărea.